Horia Ghibuţiu: "La Beijing s-a tras pentru pace - e vestea cea mai bună transmisă de la o Olimpiadă care a debutat odată cu un război".
În timp ce Caucazul găzduia o acerbă competiţie a blindatelor şi aviaţiei, la Jocurile Olimpice de vară din China, reprezentantele Rusiei şi Georgiei s-au înfruntat ieri într-o paşnică întrecere de împuşcături, la proba de pistol cu aer comprimat. Spre deosebire de Osetia de Sud, tirurile de la Beijing nu s-au soldat însă cu victime pe care să le imortalizeze fotoreporterii de front. Rusoaica Natalia Paderina, o zvârlugă din Ural, şi georgiana Nino Salukvadze, o sportivă provenind din Tbilisi, au captat bliţurile după ceremonia de premiere a probei (doar pentru palmares, se cuvine menţionat că sportiva din Rusia a fost mai precisă şi a luat argintul, Georgiei revenindu-i bronzul). Pentru fotografi şi o planetă întreagă, fetele s-au îmbrăţişat şi s-au pupat pe obraji, punând surdină bombardamentelor caucaziene. „Nouă, georgienilor, ne e foarte greu din cauza lucrurilor care se întâmplă acasă. A fost frumos că Natalia Paderina a venit şi mi-a strâns mâna. Ieri (n.r. - sâmbătă), credeam că delegaţia Georgiei se va retrage de la Olimpiadă... Eu mă pup şi mă îmbrăţişez cu mulţi prieteni, din întreaga lume, şi voi face asta mereu. Sportivii şi oamenii n-ar trebui să se urască. Până la urmă, suntem în secolul XXI“. Cuvintele îi aparţin medaliatei cu bronz şi reprezintă un îndemn la armistiţiu pe care sportul îl ridică la fileul politicienilor.
Gestul simplu al pistolarelor olimpice nu e doar demn să figureze în carta celor cinci cercuri. E un semn că viaţa merge înainte, aşa cum reiese şi din faptul că, simultan, preşedintele Mihai Saakaşvili vorbeşte cu sătenii dintr-o aşezare aflată la câţiva kilometri de capitala separatistă Ţinvali, iar soţia lui, Sandra Roelofs, flutură drapelul georgian la Beijing, pe parcursul unui meci de judo. Gândul că la Olimpiadă triumfă nu numai cei buni, ci şi binele, e reconfortant. Să nu credeţi însă că nu mai e loc de pace şi în întrecerile olimpice. Sâmbătă, la seriile probei masculine de 100 metri bras, în bazinul olimpic, s-a făcut pace în lipsă: primul duel sportiv israeliano-iranian de la revoluţia islamică din 1979 încoace n-a mai avut loc. Culoarul unu, ce urma să fie ocupat de înotătorul iranian Mohammad Alirezaei, a rămas gol, astfel încât israelianul Tom Beeri a concurat pe culoarul şapte având în cap doar miza sportivă, nu şi vreuna politică a competiţiei. Oricum, abandonul - petrecut discret, cu câteva minute înaintea cursei, şi fără nuanţe de boicot - e un pas înainte faţă de competiţia de judo a ediţiei din 2004 a Jocurilor Olimpice, când iranianul Arash Miresmaeili a refuzat explicit să se trântească împreună cu israelianul Ehud Vaks pe tatamiul din Atena.
Fireşte, treaba Olimpiadelor nu e să facă apologia păcii mondiale, fiindcă nu sunt concursuri de Miss, şi nici să aplaneze orice conflict de pe lume. Dar dacă marea sărbătoare a sportului poate aduce în prim-plan gesturi de fair-play precum cel al fetelor din Rusia şi Georgia, poate n-ar strica să programăm Olimpiadele, indiferent de costuri şi eforturi organizatorice, ceva mai des.
Recomandările noastre
