Daţi-mi voie să nu fiu de acord cu editorialiştii şi comentatorii care l-au luat peste picior pe consilierul prezidenţial Sebastian Lăzăroiu.

Unii l-au acuzat inclusiv ca şi-a pierdut minţile, au cerut un examen psihiatric din moment ce un om cu o funcţie atât de mare - asimilată cu cea de ministru - îşi permite să facă analize politice "în cheie", ca o şaradă, apelând la personaje din poveşti gen "Fetiţa cu chibrituri", "Scufiţa roşie" etc. Dincolo de modul plastic în care şi-a prezentat părerile, analiza lui Lăzăroiu nu este departe de adevăr.

Criza economică, influenţând, evident, şi clasa politică, a făcut ca un număr enom de persoane să privească cu reticenţă actul politic. De aici şi succesul nebănuit al Partidului Poporului, formaţiunea politică înfiinţată de mogulul OTV-ului, Dan Diaconescu.

Orice analist politic ştie că alegerile sunt câştigate de partidul care reuşeşte să atragă cât mai mulţi nehotărâţi. Aceştia contează întotdeauna, bazinele electorale ale celorlalte partide fiind deja stabile şi bine structurate. Dincolo de acest fenomen, eşecul clasei politice actuale a dus la crearea unei mase critice de alegători.

Or, aceştia trebuie absorbiţi, atraşi într-o for - ma ţiune politică, înregimentaţi măcar mental pe un culoar. Cum partidele politice actuale şi-au epuizat în ochii populaţiei nemulţumite şi apolitice soluţiile, este clar că putem vorbi de un nou partid politic.

De un catalizator al acestor frustrări, un partid diferit de cele clasice, ca să le spunem aşa celor care activează deja pe scena publică. Deci, din punctul meu de vedere, Sebastian Lăzăroiu nu greşeşte cu nimic când vorbeşte de "Albă ca Zăpada", un partid politic nou, imaculat, fără zgura pe care o au ca moştenire celelalte.

De aici şi simpatia arătata pentru Partidul Poporului şi Dan Diaconescu. Simpatie care i-a făcut pe mulţi să creadă ca tatăl OTV-ului este împins de la spate de către Traian Băsescu. Cred că la mijloc este vorba doar de o coincidenţă, pentru că de mai mult timp la Palatul Cotroceni se discută "moşirea" unui nou partid.

Un partid prezidenţial care să fie condus de Traian Băsescu după terminarea mandatului şi căruia să nu-i atârne de gât ca o piatră de moară guvernarea lamentabilă a PDL-ului din această perioadă de criză. Cine crede că, după ce îşi va duce la capăt cel de-al doilea mandat, Traian Băsescu se va retrage din politică este naiv, ca să nu spun un om care nu înţelege nimic. Şi-l închipuie cineva pe primul marinar al ţării scriindu-şi în tihnă memoriile sau conferenţiind despre Pontul Euxin şi primejdia rusă? Aiurea! Traian Băsescu va face politică până la ultima suflare!

Revenind la Sebastian Lăzăroiu, trebuie să observăm o declaraţie care se înscrie în logica sa, aceea de necesitate a unui nou partid politic: "Fără Dan Diaconescu şi OTV, Partidul Poporului ar fi la mai mult de 20%". S-a râs şi de această afirmaţie pe principiul că fără OTV şi Dan Diaconescu, Partidul Poporului nu ar exista.

Dar Lăzăroiu cred că a vorbit de Partidul Nemulţumiţilor, de Partidul Disperării, de acea masă electorală care nu se mai regăseşte pe scena politică. Şi care poate câştiga fără niciun fel de probleme alegerile dacă este transformată într-o mişcare politică. Deci Lăzăroiu nu şi-a pierdut minţile, deşi poate ar fi trebui să folosească alte personaje, poate chiar Tom şi Jerry, pentru că actuala clasa politică seamănă cu Carton Network.

Problema însă cu noul şi aşteptatul partid este cea doctrinară. Un partid precum cel al lui Dan Diaconescu, fără nicio ideologie, popular şi demagog, nu va duce decât la distrugrea puţinei încrederi de care se mai bucură democraţia în România. Fără soluţii economice clare, ci mai mult utopice, noul partid politic nu reprezintă decât o formaţiune politică a frustrării, a neputinţei naţionale. Iar aruncarea pe piaţă a unor promisiuni halucinante distruge şi ultima idee de joc politic real.

Azi-mâine, într-o sarabandă a promisiunilor demagogice electorale, ne putem trezi cu formaţiuni politice care să propună cetăţenilor să nu-şi mai plătească taxele sau, de ce nu, să privatizeze România pe bucăţi, pe hălci sau să o posteze pe Bursă! Odată deschisă Cutia Pandorei, orice devine posibil. Dar, ca să fim corecţi până la capăt, trebuie spus că demagogia politică nu a fost inventată de Dan Diaconescu, ci de clasa politică actuală, e drept mai timid, patronul OTV-ului ducând-o la nivel de perfecţiune.

Noul partid politic aşteptat - fie el Partidul Poporului sau altul - poate renaşte clasa politică sau să o îngroape definitiv!