Florian Bichir: "Mai bine să fii înjurat azi de câteva zecii de mii de oameni, decât mâine de un popor întreg!".
Camera Deputaţilor a aprobat marţi, în unanimitate, o ordonanţă care prevede creşterea cu 50 la sută a salariilor personalului din învăţământ, începând cu 1 octombrie 2008.
La prima vedere, un gest mai mult decât necesar, luând în considerare situaţia cadrelor din învăţământ, adevăraţi mucenici ai educaţiei. Dascăli ajunşi în pragul disperării. Politicienii noştri au făcut însă acest gest din motive electorale. Surprinşi de „generozitatea“ guvernului Tăriceanu, care a mărit pensiile în prag de alegeri, parlamentarii s-au gândit să iasă şi ei în evidenţă cu ceva. Şi au făcut-o în unanimitate, conştienţi că dacă se va afla că cineva a fost contra, acest lucru va cântări greu în campania electorală. Aleşii neamului au aprobat această ordonanţă cu o inconştienţă crasă. Fără să verifice, în prealabil, sursele de finanţare, capacitatea bugetului de stat de a suporta o astfel de sarcină. Mai contează? Important este că dă bine la electorat. Ministrul economiei şi finanţelor, Varujan Vosganian, a simţit catastrofa. Până acum, guvernul a declarat că, datorită creşterii economice, mărirea pensiilor poate fi suportată. În prag de criză economică majoră, creşterea bazată pe consum a României va scădea dramatic. În plină recesiune pe plan mondial, când băncile cad precum muştele, o creştere salarială de 50% este o acţiune sinucigaşă. Vosganian a atenţionat că majorarea salariilor profesorilor cu 50 la sută va antrena solicitări similare din partea tuturor bugetarilor, iar astfel de creşteri ar pune în pericol stabilitatea economică şi chiar statutul României de ţară membră UE: „O astfel de măsură ar avea ca efect creşterea fără precedent a inflaţiei, accentuarea deficitului de cont curent şi un deficit bugetar uriaş, ceea ce ar duce România într-o stare de instabilitate economică, ce va fi agravată de situaţia internaţională. Este cu atât mai neobişnuită o astfel de decizie cu cât toate ţările din Europa şi Statele Unite iau în aceste momente măsuri de precauţie pentru a se proteja de efectele crizei financiare“.
Nici nu a terminat bine declaraţia, că funcţionarii publici au anunţat că vor intra în grevă generală, solicitând şi ei o mărire de 50%. Vor urma cu siguranţă şi alţii. Caruselul a început să se învârtă, şi, ca într-un uriaş joc de domino, o piesă căzută atrage căderea alteia şi tot aşa.
Nu mă interesează dacă guvernul a picat în propria sa capcană, a pomenilor electorale. Situaţia este însă dramatică, bugetul firav al ţării stând pe muchie de cuţit. Rechinii au început să-şi scoată banii din bănci pentru a evita vreun crah, în timp ce bieţii oameni se bucură că le va creşte leafa. Sau luptă să le fie mărită şi lor...
Deşi pare impopulară, singura decizie - dură, dar absolut necesară - este aceea ca preşedintele Traian Băsescu să nu promulge această ordonanţă populistă. Şi nu are niciun risc pentru că el candidează la anul, când mulţi o să-i mulţumească pentru că a salvat ţara de la o criză majoră. Dacă nu o face, va fi tras la răspundere. Nu promulgaţi ordonanţa, domnule preşedinte! Mai bine să fii înjurat azi de câteva zecii de mii de oameni, decât mâine de un popor întreg!
Recomandările noastre
