Mircea Marian: „Băsescu are ceva dreptate când spune că presa română a preluat obiceiurile fostei se curităţi. Dar cred că preşedintelui nu-i displace acest fenomen şi ştie să se folosească de el”.
Ce a făcut Băsescu, marţi seara, la postul B1? L-a denunţat pe duşmanul său declarat, Sorin Ovidiu Vîntu, pentru faptul că ar fi beneficiat de o rambursare „incorectă” de TVA în valoare de circa 60 de milioane de euro.
Afacerea pute, într-adevăr: potrivit HotNews, cei de la Finanţe au returnat această sumă imensă către o companie desprinsă din Petromservice fără obişnuita inspecţie fiscală şi cu o grabă extrem de suspectă. Dar ancheta este în curs, deocamdată niciun dosar nu a ajuns în faţa judecătorilor, iar preşedintele nu ne-a spus de unde are informaţii atât de detaliate. Şi care a fost de fapt şopârla strecurată de Băsescu? „Domnul Vîntu a avut grijă să ducă cei peste 60 de milioane de dolari (…) să-i bage în trustul Realitatea-Caţavencu..., că şi aşa trustul Realitatea-Caţavencu e tribuna în care mi se dau lecţii în fiecare zi, lecţii de morală”. În traducere, ceea ce vrea să spună şeful statului este că toţi ziariştii din compania lui Vîntu sunt plătiţi din bani furaţi de la contribuabilul român. Mai are cineva din acest trust tupeul să-i dea lecţii de etică preşedintelui României?
Ar merita discutat dacă este corect ca Traian Băsescu să folosească astfel informaţiile confidenţiale la care are acces în calitate de şef al statului. Într-o democraţie funcţională, în care magistraţii nu s-ar fi temut să-i pedepsească pe grangurii din politică sau din lumea afacerilor, ceea ce a făcut Băsescu ar fi fost complet lipsit de etică. Dar, în România, în cazurile sensibile, judecătorii aşteaptă, prudent, termenul de prescriere.
Singura sancţiune este oprobriul public. Nu cred, de exemplu, că Adrian Năstase va ajunge vreodată să fie condamnat penal pentru corupţie. Însă publicul a aflat din presă cât de bogat este acest personaj, îşi dă seama că omul nu are cum să-şi justifice averea, iar fostul premier trebuie să se ascundă la periferia Mizilului pentru a-şi păstra imunitatea parlamentară.
Toată istoria despre modul în care Traian Băsescu l-a denunţat pe Sorin Ovidiu Vîntu arată cât de greu este să stabilim unde sunt cei buni şi unde sunt cei răi. Şeful statului aruncă pe piaţă informaţii dintr-o anchetă în curs de desfăşurare. Ziariştii (inclusiv subsemnatul) colportează aceste declaraţii, neavând alte surse decât cuvântul şefului statului şi un articol de presă care pornea, la rândul său, de la nişte anchetatori anonimi. Totul se învârte în jurul unui controversat om de afaceri, al cărui nume apare periodic în ţepe trase cetăţenilor români, dar pe care justiţia de după ‘90 nu l-a putut condamna niciodată. Unde sunt inocenţii şi cine sunt vinovaţii în această poveste?
Aştept răspunsul analiştilor de la Realitatea TV, pentru că sunt convins că vor dezbate controversa în care este implicat patronul lor cu aceeaşi pasiune şi obiectivitate cu care au discutat, de exemplu, despre prezenţa lui Băsescu la una din şedinţele de guvern. Sau poate nu?
Citiţi şi: Băsescu citează din anchete nefinalizate
Recomandările noastre
Invitatii EVZ
I-ar prinde bine lui Ilie, o mică pandemie
