În scandalul "jafului de la POSDRU", cum l-a numit Victor Ponta, s-a pus batista pe ţambal.

Ziua în care premierul va arăta lista făredelegilor şi numele celor care au furat milioane de euro, aşa cum a promis tunând şi fulgerând, nu va veni niciodată. E un jaf transpartinic, sunt sute de lideri locali şi demnitari de la Centru care au înţeles că prin POSDRU se pot face bani mai uşor decât pe alte căi, pentru că produsul vândut e foarte volatil. Este o conductă cu bani publici la care s-a conectat mafia gulerelor albe, la fel ca multe altele. Dan Voiculescu a scos 3 milioane de euro din lecţii de pictură date copiilor de la ţară. Una dintre cele şapte fundaţii ale sale face educaţie creştină în mediul rural cu biblia în mână. Aplecarea familiei Voiculescu spre acţiuni caritabile şi preocuparea pentru rezolvarea suferinţelor celor mulţi şi umiliţi au fost mediatizate intens de-a lungul timpului, cu exemple răsunătoare, dar nu au inclus şi informaţii despre proiectele POSDRU. Acestea au rămas ascunse, deşi anvergura lor, milioanele de euro implicate, depăşea alte iniţiative private ale conclavului. Astfel, nu vom afla niciodată pe ce s-au dus banii şi, cum nici Victor Ponta nu vrea să ştim, aceste proiecte vor rămâne îngropate adânc. Dar Felix e doar un exemplu, mai sunt cu sutele prin ţară. Tata e senator, iar fiul conduce două fundaţii, brusc s-a transformat în Maica Tereza, e cazul familiei Stanciu de la Iaşi, acesta e modelul. Sau cazul "Botiş cu soţia". În paralel, mii de oengişti din ţară, prinşi în proiecte POSDRU, îşi smulg părul din cap, nefiind plătiţi de cinci luni şi neştiind pe unde să mai scoată cămaşa. La Brăila, patronul unei fundaţii a fost executat de bancă, l-au scos din sediu, iar la Timişoara un constructor nu şi-a plătit muncitorii şi furnizorii, ridicând un internat pe datorie, şi stă zi şi noapte cu spaima că nişte recuperatori o să-i strivească degetele în uşă. Nu există o dovadă mai concretă a efectului de ciupercă nucleară pe care o are corupţia asupra unei ţări decât exemplul POSDRU. Până să suspende UE plăţile, s-au decontat numai 215 milioane de euro, iar totalul contractelor în derulare este de 3,5 miliarde de euro. Deci 3,3 miliarde stau pe loc şi zeci de mii de beneficiari suferă din cauza primei zecimi furate. Pentru 7% din sumă, revenită unei mici clase de privilegiaţi, pierdem restul de 93%. Ni se spune că Victor Ponta a lăsat bombele POSDRU la sertar pentru a nu compromite negocierile cu UE pentru următorul exerciţiu bugetar (2014-2020), dar e o scuză puerilă. Aceasta e o falsă soluţie, pe termen scurt, până trec alegerile, şi seamănă cu un derapaj controlat, care, până la urmă, tot în parapet te duce. România se află în acest derapaj în slow-motion, în care simţurile îţi sunt amorţite şi nu percepi zidul care se apropie. Îngroparea adevărului face inutilă borna unui nou mandat, pentru că nu are loc nicio schimbare. Nu poţi relansa absorbţia fondurilor europene schimbând slugile pedeliste cu slugile lui Voiculescu, cum se întâmplă deja la APIA, sau ale lui Dragnea, Oprişan etc., cum se întâmplă în toate ministerele. România a cheltuit 25 de miliarde de euro în ultimii trei ani doar ca să amâne deznodământul. Ponta şi Antonescu nu sunt interesaţi de acest decont, ci doar de menţinerea la putere, iar pentru asta vor împrumuta alţi bani pe care tot noi îi vom plăti, dacă vom mai apuca. Dacă la POSDRU nu vor exista vinovaţi, înseamnă că nu e nimeni responsabil pentru tot ce se întâmplă în România. Disperarea care vă încearcă, lipsa locurilor de muncă, mizeria din spitale şi chinul de-a vă plăti întreţinerea sunt doar o impresie greşită indusă de ziare.