Judecând cu oarecare cinism, te şi întrebi: de ce l-am mai schimbat pe Năstase în 2004?
„Nu sunt un cadavru politic“, declara, recent, Adrian Năstase, într-un interviu frumos stilizat, astfel încât cititorii să rememoreze toate marile succese ale guvernării PSD. Ar fi fost însă mai potrivit dacă Năstase ar fi spus: „Nu mai sunt un cadavru politic“. Pas cu pas, fostul premier PSD a reuşit să-şi îngroape sub diferite chichiţe procedurale toate dosarele de corupţie, iar acum, spălat şi uscat, a început procedurile de resuscitare a defunctului om politic Adrian Năstase. Să nu uităm nicio clipă că niciuna dintre acuzaţiile aduse de DNA fostului premier nu a ajuns să se judece pe fond.
Ieri, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a explicat de ce a retrimis la Parchet dosarul „Mătuşa Tamara“: pentru că, în anchetarea lui Năstase, Parchetul nu a cerut avizul parlamentului sau al preşedintelui României. Povestea din dosar este destul de simplă şi merită rememorată. În 2000, contul Danei Năstase s-a rotunjit cu frumoasa sumă de 400.000 de dolari. Oficiul care cercetează spălările de bani s-a autosesizat şi a început să cerceteze tranzacţia. Potrivit datelor din dosarul DNA, unul dintre membrii plenului oficiului, Ioan Melinescu, l-a informat pe Adrian Năstase că familia sa este sub anchetă. În consecinţă, imediat ce, în decembrie 2000, liderul PSD a ajuns prim-ministru, prima sa hotărâre de guvern a vizat schimbarea conducerii Oficiului pentru Combaterea Spălării Banilor şi numirea, în funcţia de preşedinte, a amicului Melinescu. DNA susţine că, la scurt timp după ce a ajuns preşedinte, Melinescu a sustras dosarul Năstase şi l-a predat securistului Ristea Priboi, un apropiat al premierului PSD. Dosarul s-a numit „Mătuşa Tamara“ pentru că ea era cea care, oficial, prin vânzarea unor tablouri şi a unor bijuterii, ar fi alimentat contul Danei Năstase. DNA arată că nu există dovezi că Tamara Cernasov, o bătrână de 91 de ani, care locuia la bloc, ar fi deţinut astfel de bunuri.
Acestea sunt faptele, cel puţin în versiunea procurorilor. Nu l-am auzit niciodată pe Adrian Năstase oferind propria sa variantă la scandalul „Mătuşii Tamara“. Niciodată nu a explicat clar cum a reuşit ca, în 17 ani în care a fost salariat al statului român, să se îmbogăţească atât de mult. În schimb, fostul lider PSD a ţipat în permanenţă că este o victimă a răzbunării lui Traian Băsescu, iar DNA acţionează la comandă politică.
Acum, după ce a îngropat dosarul „Mătuşii Tamara“, Adrian Năstase vrea să revină la vârful politicii româneşti. Are prieteni care îl susţin - Vanghelie fiind unul dintre cei care au declarat că fostul premier este un „lider autentic“. Adevărul este că, judecând cu oarecare cinism, te şi întrebi: de ce l-am mai schimbat pe Năstase în 2004? Pentru ca în postul Rodicăi Stănoiu să-i avem pe Chiuariu şi Nicolai? Să-I aducem pe Remeş, Orban şi Vosganian în locul lui Dan Ioan Popescu, Puwak sau Mitrea? Parafrazându-l pe doctul şef al organizaţiei PSD din Bucureşti, Marian Vanghelie, pe vremea lui Năstase cel puţin oamenii se pricepeau să fure.
Recomandările noastre
