Florian Bichir: "Un călugăr de la Mănăstirea «Sfânta Treime», din Soporu de Câmpie, a fost filmat în timp ce întreţinea relaţii sexuale cu doi tineri contra cost."
La Craiova, circa 30 de preoţi, cu parohiile cele mai bogate, vor să-şi înfiinţeze un sindicat. Oficial, pentru ajutorarea parohiilor sărace şi aducerea ierarhiei autocratice cu picioarele pe pământ. Până în prezent, niciun slujitor-sindicalist nu a anunţat cu cât a ajutat alte parohii sau ce sumă a donat la Fondul Misionar! Aşa că, dincolo de realele probleme ale preoţimii sărace, gestul mi se pare a fi o răzmeriţă. Îmi povestea academicianul pr. prof. Mircea Păcurariu, cel mai mare specialist al istoriei Bisericii Ortodoxe Române, că în perioada interbelică au existat într-adevăr asociaţii preoţeşti. Organizaţii care se contrau dur cu ierarhii, dar din care făcea parte elita preoţească şi care n-au avut caracter sindicalist.
La Timişoara, mitropolitul Nicolae s-a împărtăşit cu greco-catolicii, şocând ortodoxia, şi nimeni nu înţelege de ce a făcut acest gest.
Ce se întâmplă în Biserică? Un duh necurat, de răzvrătire, bântuie prin instituţia divin-umană. Şi ca şi cum nu ar fi de-ajuns, toate aceste nenorociri sunt monitorizate atent de diverse asociaţii şi ONG-uri care cer apoi ritos Bisericii Sinoade extraordinare, execuţii în public.
Să fim serioşi şi să recunoaştem că multe dintre problemele cu care se confruntă Biserica sunt vechi. Apariţia acestora a coincis cu nefericita perioadă în care Patriarhul a fost bolnav. Ca-n vorba din popor, când au auzit că Întâistătătorul a avut un nefericit accident, şoarecii s-au pus pe dans pe masă. Încurajaţi şi de răspândacii de serviciu, care-i cântau deja Prohodul Prea Fericitului.
Câţiva confraţi de breaslă mi-au reproşat că sunt „prea pe faţă“ cu Patriarhul. Sunt pentru că o instituţie puternică are nevoie de lideri puternici. PF Daniel a demonstrat, la Iaşi, că se poate face treabă şi că, sub cârmuirea sa, Biserica poate face faţă provocărilor actuale.
Actualii noştri ierarhi trebuie să devină conştienţi că astfel de probleme vor mai tot apărea. Vremurile în care slujitorii Bisericii stăteau ca mieluşeii au trecut. Poate că şi democraţia prost înţelească le-a intrat prea mult în cap, i-a smintit. I-a făcut să uite că Biserica este teocratică, nu democratică, că ei sunt sacerdoţi ai lui Hristos, nu amploaiaţi la un Impex SRL.
În toată lumea ortodoxă au existat astfel de frământări. Bulgaria a fost crucificată între două Sinoade rivale. În Grecia, alături de Biserica Ortodoxă oficială, există 18 Sinoade ale bisericilor de stil vechi, Ucraina este împărţită între patru grupări care se luptă între ele pentru a-şi asigura supremaţia. Anul trecut, la Atena, au fost arestaţi câţiva preoţi pentru trafic de droguri, iar un secretar al arhiepiscopului s-a ales cu cătuşe într-un bar de gay.
Puterea Bisericii stă evident în capul ei, Hristos. Dar şi în modul în care vor fi rezolvate astfel de crize. Crize de imagine, mai mult decât de identitate. Întotdeauna vor apărea nebuni, preoţi nemulţumiţi. De aceea e nevoie de un bun Păstor, de un Patriarh puternic şi respectat.
Recomandările noastre
