Mircea Marian: "Precum în Evul Mediu, Iliescu vrea ca statul să decidă ce este artă oficială, iar Inchiziţia să-i pedepsească pe cei care promovează obscenitatea".
Pe la mijlocul secolului al XVl-lea, când Michelangelo lucra la altarul Capelei Sixtine, mai mulţi oficiali ai vremii au protestat vehement faţă de nudurile pictate de acesta în „Judecata de Apoi“. Imediat după ce Consiliul de la Trent a condamnat nuditatea în arta religioasă, a fost chemat un pictor, Daniele da Volterra, care să acopere părţile ruşinoase ale personajelor din „Judecata de Apoi“. Pentru această realizare, Volterra a rămas în istoria artei sub denumirea de „Il Braghettone“, adică, într-o traducere liberă, desenatorul de izmene.
Acum, cu aproape 500 de ani mai târziu, Ion Iliescu şi Nicolae Văcăroiu sunt decişi să repete isprava lui da Volterra. Ei au decretat că prezenţa unui falus într-o expoziţie organizată de o instituţie a statului român înseamnă un afront adus culturii naţionale. „Exponate scabroase, cu svastici, falusuri, înjurături de lucruri sfinte, sunt girate de Institutul Cultural Român, instituţie patronată cu dezonoare de H.-R. Patapievici, secondat de Mircea Mihăieş - doi inşi infatuaţi şi plini de venin“, scrie Ion Iliescu pe blogul său. Potrivit lui Iliescu, expoziţia organizată de ICR la New York reprezintă „un pericol pentru imaginea şi cultura României“. Imediat, preşedintele Senatului, Nicolae Văcăroiu, s-a autosesizat şi i-a cerut lui Adrian Păunescu, cel care conduce Comisia de cultură a Senatului, să demareze o anchetă. Nu le contest nici lui Văcăroiu şi nici lui Iliescu dreptul de a avea opinii despre absolut orice, inclusiv despre artă. Este dreptul lor, chiar dacă preşedintele Senatului nu este decât un conţopist incult, iar Iliescu a rămas cu mentalitatea activistului PMR care - aşa cum povesteşte Preda în „Cel mai iubit dintre pământeni“ - cere dărâmarea cariatidelor pentru că au sânii goi. Ce e îngrozitor în această poveste este că, într-o Românie care se pretinde democratică, instituţiile statului sunt chemate să decidă ce înseamnă artă oficială şi să-i pedepsească pe cei care, chipurile, promovează obscenitatea, atentând astfel la valorile tradiţionale ale neamului. O astfel de intervenţie a autorităţilor era posibilă în Spania anului 1815, când inchiziţia l-a persecutat pe Francisco Goya pentru „La maja desnuda“ - în arta europeană aceasta fiind prima pictură în care părul pubian era reprezentat în mod explicit. Goya a rămas atunci fără titlul de pictor oficial al Casei Regale. Dacă Iliescu şi Văcăroiu vor să acţioneze în calitate de persoane private, nu au decât să cumpere operele expuse la New York şi apoi să le dea foc în curtea propriului partid. În fond, pe un raţionament asemănător, şi naziştii au distrus în public picturile celor din gruparea „Der Blaue Reiter“. Sau cei doi lideri PSD pot să-l copieze pe premierul italian Berlusconi - care, recent, a ordonat să se acopere un sân gol dintr-o pictură de Tiepolo - şi să pună chiloţi păpuşilor din expoziţia „Freedom for Lazy People“.
Apoi, lui Văcăroiu şi Iliescu nu le mai rămâne decât să ne spună în ce direcţie vor să ducă România, dacă vor mai ajunge la putere: în comunism, în nazism sau direct în Evul Mediu?