Parlamentari plângând. Parlamentari care schimbă partidele. Parlamentari cumpăraţi. Parlamentari ameninţaţi. Parlamentari care nu votează. Parlamentari care votează. Unul chiar în scaun cu rotile. Parlamentari enervaţi. Parlamentari fericiţi. Urna albă, urna neagră, întoarse din drum. Un nou guvern.
Cam aceasta a fost imaginea pe care am putut-o urmări ieri, în toate transmisiile în direct ale televiziunilor. Senzaţia pe care o aveai, în calitate de telespectator, la cea mai disputată moţiune din ultimii ani, era de iarmaroc, un târg organizat la date fixe, un bâlci. În care tranzacţiile cu vite jucau un loc important.
Ponta şi Antonescu au arătat în ultimele zile că pot fi nişte samsari pricepuţi, care alegeau boi şi îi prezentau pe post de juncani camerelor de luat vederi. Numai că un proverb spune că boii se leagă cu funia, iar oamenii cu vorba. Deci tranzacţiile s-au făcut prin etalarea întregului arsenal de promisiuni: locuri pe liste parlamentare viitoare, salariul de europarlamentar, posturi în administraţie, chiar şi oarecare cash pe loc, pentru cei mai sceptici.
La nivelul tribunei parlamentare am avut un discurs foarte bun al premierului Ungureanu, cu replici pe măsură din partea lui Victor Ponta, mult mai puţin preocupat de răspunsul punctual decât de artificiile oratorice, dar şi cu o eroare majoră a lui Crin Antonescu. Prin retorica naţionalistă, de care pare că s-a îndrăgostit în ultima vreme, a reuşit să irite grupul minorităţilor, extrem de important în aritmetica votului.
Operaţiunea USL a reuşit. 235 de parlamentari au votat în favoarea moţiunii de cenzură. Calculul "Evenimentului zilei", realizat în urmă cu două zile, acorda 234 de voturi în favoarea moţiunii, deci predicţia colegilor mei de la "Politic" a fost foarte aproape de adevăr. Eu am crezut că nu o să treacă, punând chiar şi un pariu cu Ion Cristoiu. Pe care l-am pierdut. Urmează un nou guvern, cel mai probabil cu Victor Ponta prim-ministru, un guvern al social-democraţilor, al liberalilor şi al lui Dan Voiculescu.
O schimbare spectaculoasă de registru care lasă PDL complet fără suflu, ca pe un atlet la finalul maratonului. Simptomatică pentru starea de epuizare politică mi s-a părut tactica adoptată de PDL, care a preferat să-şi ţină parlamentarii cât mai departe de sala de şedinţă. Ca şi când i-ar fi fost frică de reacţia propriilor parlamentari mai mult decât de voturile Opoziţiei.
Care a fost semnificaţia acestei ofensive fără precedent a liderilor USL? Chiar îşi doreau victoria? Sau au încercat doar un exerciţiu de imagine? Părerea mea este că şi-au dorit victoria, că au vrut să dărâme guvernul Ungureanu, pentru a-i lua locul. Era o victorie simbolică înaintea alegerilor locale ce ar fi consolidat imaginea de viitoare putere. Şi au obţinut-o!
P.S. Înţeleg din intervenţia lui Victor Ponta că am devenit un substantiv comun (andronici), desemnând o categorie deloc simpatică liderului PSD. Alături de turceşti şi lăzăroi, am avut onoarea să fiu menţionat în discursul de ieri din Parlament, Crin Antonescu aducând în discuţie prestaţiile lui Ion Cristoiu, pentru ca tabloul celor simpatici USL să fie complet. Ascultându-i, mă gândeam cum se simt ciutacii, gâzii, ciuvicii şi cei asemenea lor care trudesc zi de zi la propăşirea USL. Măcar o mică referire puteau face liderii USL, pentru că nu este comod să fi pontaplaudac sau crinolăudător şi să nu beneficiezi de o minimă recunoştinţă. Mai ales într-un asemenea moment istoric.
Recomandările noastre
