Deşi are pregătire de ofiţer de intendenţă, generalul de patru stele Gabriel Oprea a reuşit să lovească din plin guvernul Boc, căruia i-a pus în cap câteva sute de mii de alegători, militari în activitate sau rezervişti, plus familiile lor.

Faptele sunt, în linii mari, cunoscute: într-un răspuns la o interpelare, ministrul apărării a susţinut că, potrivit unei simulări, viitoarea lege a sistemului unic de pensii ar determina o reducere cuprinsă între 19 şi 69% a pensiilor militarilor.

Au urmat dezminţirile venite de la Palatul Victoria. „Pensiile militare nu scad în totalitate (...), doar unele, şi mă refer la cele mari, vor scădea. Pensiile cu valoare până în jurul sumei de 30 de milioane de lei vechi nu scad”, a susţinut premierul Boc.

Nu are sens să intrăm în jocul „cine pe cine minte”. Important este că mesajul transmis de Oprea a ajuns la electorat: Boc-cel-rău vrea să taie (şi) pensiile militarilor. Cu până la 69%!

Opoziţia a preluat din mers acest scandal şi a sărit în apărarea celor oropsiţi. „Cred că este normal ca militarii să aibă un regim special de pensionare”, a spus liderul PNL, Crin Antonescu, aflat în vizită în România pentru scurta perioadă dintre două concedii peste hotare.

O primă observaţie este că Antonescu şi toţi cei care deplâng soarta militarilor pensionari îi apără inclusiv pe foştii ofiţeri de securitate şi pe miliţienii regimului ceauşist, care sunt asimilaţi militarilor.

Ministerul Apărării plăteşte doar puţin peste 80.000 din cele 160.000 de pensii de care beneficiază fostele cadre militare. Restul sunt decontate din bugetul Internelor şi al puzderiei de servicii speciale.

Potrivit unui consilier personal al primului-ministru, Andreea Vass, valoarea medie a pensiei speciale plătite cadrelor militare este de 2.000-2.500 de lei. Pentru comparaţie, în sistemul public, pensia medie este de 735 de lei. În 2009, subvenţia de la stat pentru pensiile cadrelor militare a fost de aproape un miliard de euro.

A doua observaţie: să nu criticăm guvernul Boc pentru că nu face reformă. Pentru că mai nimeni în ţara aceasta nu o doreşte. Presiunea partidelor de opoziţie, indiferent dacă se declară de stânga sau de dreapta, a sindicatelor, a celei mai mari părţi a presei şi acum chiar şi a unor membri ai guvernului este ca nimeni să nu se atingă de pensiile speciale, să nu reducă sub nicio formă imensele cheltuieli cu salariile bugetarilor şi să nu privatizeze vreo fracţiune din uriaşul patrimoniu deţinut de stat.

Dar guvernului i se cere să dea subvenţii, să menţină nenumăratele ajutoare sociale de care beneficiază vreo zece milioane de români, să crească pensiile şi, cireaşa de pe tort, să facă şi autostrăzi.

În această ţară, primii care au sărit în apărarea pensiilor cadrelor militare - repet, inclusiv foştii securişti - au fost liberalii, urmaşii Brătienilor morţi în puşcăriile comuniste. Nu social-democraţii lui Ion Iliescu.

Nu trece zi în care Realitatea TV şi Antena 3 să nu umple studiourile cu amărâţi cărora guvernul, în sadismul său nemăsurat, le-a tăiat salariile şi pensiile. De parcă visul lui Emil Boc ar fi să sărăcească oamenii, să le reducă veniturile şi să se asigure că în 2012 nu-l va vota nimeni.

Iar acum, până şi ministrul apărării - într-o iniţiativă care-mi aminteşte de fragilele democraţii sud-americane, mereu ameninţate de puciul militarilor - declară deschis conflictul cu guvernul Boc.

„Ministrul apărării naţionale nu a propus şi nu va susţine niciodată diminuarea pensiilor militare”, se afirmă într-un comunicat al ministerului condus de generalul Oprea.

Dezbaterea publică despre sistemul unic de pensii ţine, după opinia mea, de prea mult timp. Fiecare parte şi-a expus argumentele raţionale. Acum suntem deja în etapa lozincilor populiste şi a ameninţărilor.

Guvernul ar trebui să-şi facă curaj şi să vină cu această lege (al cărei principiu fundamental, respectiv recalcularea tuturor pensiilor speciale, este corect, cred eu) în faţa parlamentului. Cu sau fără sprijinul generalilor domnului Oprea.