Ludovic Orban nu este James Dean, deşi încearcă din răsputeri să pară un rebel fără cauză.
Accidentul comis de ministrul transporturilor duminică va intra în legendă, spre deosebire de autor: nu vom şti niciodată dacă era băut sau dacă avea viteză. Probabil că, peste ani, vreun grup de pasionaţi de accidente rutiere misterioase va încerca să reconstituie tamponările cu parfum de conspiraţii guvernamentale provocate de Ludovic Orban şi de şeful său de partid şi de guvern, Călin Popescu-Tăriceanu. Urmele accidentului - de la care demnitarul a şters-o din motive personale, familie, obligaţii etc. - au fost curăţate de poliţişti, potrivit unor observatori întâmplători citaţi de ziarul „Cotidianul“. Iar locul faptei lui Tăriceanu din vara lui 2006 - de Serviciul de Protecţie şi Pază, care a ridicat nu numai corpul delict, motocicleta, ci şi victima. Ne imaginăm câte scenarii se pot ţese în jurul acestor precauţii slugarnice ale unor subordonaţi-sanitari.
Intenţia nu este să exagerăm importanţa accidentului prezentat de minimalistul ministru liberal al internelor Cristian David ca o „tamponare uşoară“. Condamnabilă este însă atitudinea demnitarului faţă de propria faptă. Înfierăm cu mânie consecventă aroganţa Statelor Unite pentru că l-au scos din ţară pe autorul accidentului în care a murit Teo Peter, protejat de imunitate diplomatică. Dar nu ne înfurie la fel de tare că funcţionari ai statului român şi soţiile lor se sustrag responsabilităţii penale ale faptelor lor rutiere, unele soldate cu morţi şi răniţi. Ludovic Orban a fugit de la locul accidentului cu proba în sânge şi cu victima, dar s-a ales deocamdată doar cu carnetul suspendat. Carmen Păunescu, soţia senatorului PSD Adrian Păunescu, a primit trei ani de închisoare cu suspendare pentru trei oameni ucişi, şi tot de o pedeapsă cu suspendare a beneficiat şi fostul şef al Direcţiei Informaţiilor Militare Cristian Bernevig, care a omorât cinci oameni. Fostul procuror general Ioan Amarie, bancherul Dan Pascariu, nenumăraţi parlamentari, nimeni nu le-a mai ţinut socoteala, apăraţi de funcţia publică, au trecut prin anchete şi procese ca gâsca prin apă.
Funcţia publică produce în România grave tulburări comportamentale, mai ales la volan. Când eşti preşedinte, premier, ministru, parlamentar, trebuie că dobândeşti odată cu demnitatea şi un fel de sentiment de invincibilitate. Preşedintele Traian Băsescu are, probabil, senzaţia că nu i se poate întâmpla nimic dacă se urcă băut la volan, ne amintim cu toţii de ruşinosul episod „Golden Blitz“, doar este preşedintele. La fel şi premierul Tăriceanu care-şi gonea motocicleta Harley Davidson spre casă cu aproape 200 de kilometri pe oră. Funcţia publică intoxică, mulţi dintre posesorii ei vremelnici se cred pesemne semizei, în orice caz cu un statut special faţă de muritorii de rând. Au convingerea că pot scăpa, simultan şi nevătămaţi, de constrângerile biologiei, de obligaţiile civice şi de rigorile legii.
Recomandările noastre
