Ioana Lupea: "Guvernul Tăriceanu ar părea, în prag de alegeri, singurul actor responsabil, înconjurat de iresponsabili care pun în pericol viitorul ţării".
Guvernul Tăriceanu încearcă să iasă erou dintr-o criză pe care el însuşi a declanşat-o prin majorările succesive de salarii şi pensii. Şi are toate şansele să puncteze electoral în scandalul măririi salariilor profesorilor, hotărâtă în parlament, jucând cu însufleţire spectacolul responsabilităţii. A sesizat Curtea Constituţională, i-a scris preşedintelui Traian Băsescu, l-a convocat pe guvernatorul BNR la o discuţie, a solicitat reunirea de urgenţă a CSAT şi l-a trimis pe Varujan Vosganian fără cravată la televizor să ne convingă că e rău, foarte rău. A făcut mult zgomot, dar nu l-a demis pe Cristian Adomniţei şi nici nu i-a sancţionat politic pe liberalii care, votând măsura criminală, împing ţara într-o criză fără precedent. Gestul, la îndemâna lui Tăriceanu, ar fi dat un parfum de credibilitate furiei premierului.
„Cu mine ca prim-ministru vă spun că aşa ceva nu se întâmplă şi nu accept“, a anunţat răspicat sâmbătă premierul după o şedinţă cu câţiva miniştri, referindu-se la mărirea salariilor profesorilor cu 50%. Declaraţia poate fi interpretată ca o dovadă a fermităţii şefului executivului poreclit cândva „răzgândeanu“ şi „moliceanu“, o acţiune de întărire a brandului „Tăriceanu“. Dar şi ca o ameninţare cu demisia. Aceasta ar putea fi o lovitură măiastră de imagine înaintea alegerilor generale. Guvernul Tăriceanu ar părea în prag de vot singurul actor responsabil, înconjurat de iresponsabili care pun în pericol viitorul ţării pe fondul recesiunii globale: parlamentul, PDL şi PSD iniţiatoarele legii, preşedintele Traian Băsescu care s-a antepronunţat favorabil. Călin Popescu-Tăriceanu personal face eforturi retorice remarcabile să ne convingă că vinovaţi de criza în desfăşurare, cu urmări catastrofale pentru economie, sunt toţi ceilalţi, dar nu liberalii. În special PSD şi PDL, împreună şi în frunte cu Traian Băsescu. Parlamentul, ca instituţie, a fost reclamat la Curtea Constituţională de două ori pentru majorările de pensii şi salarii. PSD şi PDL au fost acuzate că recurg la pomeni electorale, ca şi cum executivul şi liberalii ar fi perfect inocenţi. Iar preşedintelui Traian Băsescu i se cere să ia atitudine şi să dovedească responsabilitate într-un moment atât de delicat. Inclusiv mişcările sindicale anunţate pentru următoarele săptămâni s-ar putea întoarce în favoarea guvernului, ţinând cont de simpatiile socialdemocrate şi democrat-liberale ale liderilor. Demisia - o soluţie sugerată şi cu alte ocazii de consilierii Finkelstein şi Silberstein - ar fi o mutare curajoasă într-un moment prielnic. Iar cabinetul Tăriceanu nici nu ar pierde, ca interimar, atribuţia organizării alegerilor. Evident, e doar un scenariu inspirat din întâmplările reale ale ultimelor zile.
Chiar dacă nu se ajunge la demisia guvernului, impresia creată este că numai guvernul Tăriceanu luptă pentru stabilitatea economică a României. Că este singur împotriva tuturor, aşa cum era preşedintele Traian Băsescu în lupta anticorupţie.
