EDITORIALUL EVZ: Cum a refuzat Crin Antonescu Ministerul de Externe şi pe cel al Învăţământului

Aştept cu înfrigurare congresul PNL pentru a-l vedea pe Sorin Frunzăverde ţinându-se de mână cu Crin Antonescu, cu sfiala pe care o regăseşti la o adolescentă aflată la prima întâlnire.

Va fi imaginea ce va încununa eforturile preşedin­telui PNL de a transforma un partid de dreapta într-unul de orice culoare, numai la putere să ajungă. A făcut eforturi îndelungate, marcate de şovăieli doctrinare, singurele sale dispute reale cu Victor Ponta vizând nominalizarea candidaţilor la primării şi Consilii Judeţene.

De altfel, era previzibil acest parcurs al PNL după schimbarea lui Călin Popescu-Tăriceanu din fruntea partidului, demers susţinut şi de mulţi din cei care contestă acum metodele de conducere ale lui Crin Antonescu. O mare parte a liderilor liberali a crezut că viitorul partidului stă în capacitatea lui Crin Antonescu de a lua voturi din zona de centru, considerându-l un candidat la preşedinţie mult mai apetisant decât Călin Popescu-Tăriceanu. Mai mult, fostul prim-ministru nu se dovedise o persoană comodă pentru interesele lor economice şi politice. Şi au acţionat în consecinţă. Nu mai are decât o importanţă statistică rezultatul alegerilor din 2009 (în care Crin Antonescu a obţinut 20,2 la sută din voturile primului tur al prezidenţialelor, iar PNL, condus de Tăriceanu, în alegerile parlamentare obţinuse 19,9 la sută la Camera Depu­taţilor şi 20,4 la sută la Senat, după redistribuire) mult mai interesant fiind modul în care acesta şi-a consolidat puterea în partid.

Negând ajutorul esenţial dat de Dinu Patriciu pentru alegerea sa, Crin Antonescu a dat semnalul unei campanii de "epurare" în care toţi cei care-l ajutaseră au fost eliminaţi. După Dinu Patriciu au urmat Ludovic Orban, Radu Stroe, Varujan Vosganian, Vlad Moisescu, Teodor Meleşcanu. Marginalizaţi sau excluşi. Intrat sub aripa protectoare a lui Dan Voiculescu, liderul liberal a suferit şi un proces de “reeducare", arătându-ne periodic cu câtă seninătate renunţă la principiile ce au stat la baza Revoluţiei Bunului-Simţ, o simplă construcţie imagologică.

Luna plină rece din decembrie. Zodiile care vor simți vânturile puternice ale schimbării

Locul din România în care pietrele își strigă tristețea. Are o legendă fantastică

De la colaborarea politică cu un informator dovedit al fostei Securităţi la comentariile făcute de Crin Antonescu pe imaginile cu Emil Boc filmat în fundul gol într-un vestiar de sport, putem contabiliza o mulţime de aspecte ale personalităţii liderului liberal în contradicţie flagrantă cu ceea ce a prezentat public. De altfel, marele atu al preşedintelui PNL a constat în capacitatea de a vinde alegătorilor drept proaspăt un produs congelat.

L-am văzut acuzându-l pe Mihai Răzvan Ungureanu de carierism pentru că l-a refuzat pe Tăriceanu atunci când i-a propus să candideze în alegerile europarlamentare în fruntea listei. Cum putem cataloga atunci refuzul lui Crin Antonescu de a prelua portofoliul Ministerului Învăţământului, oferta lui Tăriceanu fiind refuzată cu argumentul că vrea să îşi conserve imaginea pentru o eventuală candidatură la preşedinţia României?! Dar refuzul de a prelua Ministerul de Externe, oferit de acelaşi Călin Popescu-Tăriceanu?

Revoluţia Bunului-Simţ? Contrarevoluţia Ciolanului! Succes Crin cu Frunzăverde!