Florian Bichir: "În mod aproape proporţional, în timp ce criza se tot adânceşte, iar oamenii sunt mai săraci, politicienii devin mai iresponsabili."

În mod aproape proporţional, în timp ce criza se tot adânceşte, iar oamenii sunt mai săraci, politicienii devin mai iresponsabili. Inconştient, această gaşcă de parveniţi crede că marea recesiune care ne-a lovit este o joacă. Un simulacru, un pretext bun de a mai face campanie, de a mai păcăli „prostimea”, de a-şi mai rotunji conturile.

Spectrul foamei este din ce în ce mai vizibil, iar şomajul va deveni o realitate crudă. Chiar preşedintele Băsescu a anunţat că la sfârşitul lunii şomajul va ajunge la 5,4%, o cifră mare pentru România, iar criza este abia la început.

Până acum, românul s-a descurcat cum a putut. A mai primit o compensată, a mai avut ceva de la ţară, au mai existat pomeni guvernamentale. Se vor sfârşi însă şi porcul de Crăciun, şi ultimele rezerve din debara...

Ce vor face aceşti şomeri în plină criză? Nu am pretenţia că sunt vreun proroc, un oracol precum Silviu Brucan. Încerc doar să compar anumite etape istorice. Foametea a dat întotdeauna naştere la extreme. Mizeria şi păduchii au dus la formarea ciumei roşii, comunismul, sau a fascismului.

Politicienii români sunt naivi ori proşti de-a binelea dacă au senzaţia că vor reuşi să-şi mai păcălească electoratul cu vorbe mieroase. O gloată flămândă e greu de înşelat. Cu stomacul gol, lumea arată altfel. Discursul antipoliticianist va reveni în actualitate, iar însăşi democraţia va fi pusă în discuţie. Flămândul nu crede-n egalitate, el se conduce precum un animal după instincte.

Vine vremea când nostalgicii, euroscepticii şi naţionaliştii vor avea o pâine bună de mâncat.

Abia aştept să văd cum, în campania electorală, politicienii vor dezbate în faţa mulţimilor flămânde probleme ideologice, discuţii sterile despre stânga şi dreapta. Ori despre nevoia unei lustraţii...

Discursul politicienilor trebuie să se reinventeze. Şi ei vor fi loviţi de criză, chiar dacă au pus deoparte bani pentru 3-4 generaţii de acum înainte. Se vor adapta precum gândacii de Colorado sau vor dispărea.

Teamă mi-e că discursul radical care face şi va face furori în vremuri de criză să nu ducă la naşterea unor monştri. Nu uitaţi că şi Hitler şi Mussolini au venit la putere în vremuri de criză, când burghezia dădea semne de oboseală, de colaps. Istoria se repetă. Rămâne de văzut dacă politicienii noştri ştiu să înveţe din istorie sau sunt atât de îmbuibaţi încât doar teancurile de bani le mai pot deştepta simţurile atrofiate.