Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește-ne pe Google News
Ioana Lupea: "Efectul strategiei Finkel: oamenii isi acopera ochii si isi astupa urechile, nu mai sunt interesati de cauze, de cine are dreptate".
Kaiser Sose este un personaj diavolesc din filmul "Suspecti de serviciu" care a intrat in cultura populara americana ca simbol al lipsei de scrupule.
„Cred in Dumnezeu si singurul lucru care ma sperie mai tare este Kaiser Sose”, a citat CNN din filmul cu pricina pentru a ilustra puterea informala a consultantului Arthur Finkelstein angajat de PNL la inceputul anului. Sfatuitorul presedintilor Nixon, Reagan si Bush jr., vazut doar de apropiati, asemenea dublului sau legendar, nu are egal in campanii negative.
Gay declarat, a manipulat cu succes sentimentele anti-gay si antisemite ale alegatorilor americani in favoarea republicanilor. Finkelstein creeaza panica si presiune, eticheteaza si diabolizeaza, transforma apa in sange. Cu „strategia Finkel”, arta contradictiei prin care si-a dominat Traian Basescu adversarii a fost prefacuta de liberali intr-o masinarie infernala si asurzitoare de zgomot: razboi, criza, suspendare, coruptie, distrugere. Tensiunea si vacarmul au fost impinse peste limita psihologica de suportabilitate.
Efectul scontat? Oamenii isi acopera ochii si isi astupa urechile, nu mai sunt interesati de cauze, de cine are dreptate sau spune adevarul. Singurul remediu pentru politica asociata stresului este cura de liniste. Si cine a solicitat liniste si civilitate, europarlamentare neviciate de dispute politice? Premierul Tariceanu, omul echilibrului, cel care convinge Senatul sa adopte proiectul Agentiei Nationale de Integritate, repara erorile de comunicare ale sefului statului si ale ministrului justitiei.
Refuzul lui Tariceanu din decembrie, de a interveni in Senat in favoarea ANI, pe motiv ca respecta separatia puterilor in stat, a fost uitat. Zvonul potrivit caruia ministrii PD vor fi dati afara din guvern, ajuns pe canale politice la democrati si pe surse liberale in presa, legitimat prin declaratiile vicepresedintilor Crin Antonescu si Ludovic Orban, miroase tot a „strategie Finkel”. Pana acum, zvonul nu s-a confirmat: Tariceanu a amanat restructurarea, l-a ignorat suveran pe Vasile Blaga, iar pe Monica Macovei a dojenit-o parinteste pentru ca a denuntat ilegalitatea ordonantei de amanare a alegerilor. Asta, dupa ce in prealabil ministrii PD fusesera „frageziti bine”.
Ministrul model al democratilor a fost invinuit in sedinta publica la MAI, poate pe buna dreptate, ca a blocat o ancheta de coruptie. Iar ministrului justitiei i s-a impus de catre Radu Stroe si Laszlo Borbely, chiar sub ochii premierului, solidaritate in ilegalitate. „Nu veti reusi scoaterea PD de la guvernare”, avertiza mai palid ca niciodata Emil Boc. De ce i-ar azvarli acum afara din cabinet pe ministrii PD, cand pot mai intai ori sa-i discrediteze ori sa-i potoleasca cu dosare pentru ca nici lor nu le-au crescut aripi de inger. Un PD anihilat in guvern este preferabil unuia ofensiv in opozitie, macar un timp.
Consultantul PNL incearca sa intoarca si puterea lui Traian Basescu, si slabiciunea PD in favoarea PNL si a lui Tariceanu. Orice riposta a presedintelui va fi asimilata unei agresiuni si orice nesupunere a democratilor va fi pedepsita cu amenintarea expulzarii sau a dosarelor. Dar are si Finkelstein o vulnerabilitate: avand ca unica resursa adversarii, nu a construit niciodata un mesaj pozitiv.
Recomandările noastre
