Dacă pentru turistul chinez sau sud-african care vizitează Cetatea Eternă, scenele înfăţişează doar nişte bătălii în care soldaţii romani tot câştigă în faţa dacilor, pentru români columna are o semnificaţie aparte, marcând, într-un fel, actul de naştere al poporului din spaţiul carpato-danubiano-pontic. După lupte, şi voi, şi noi ne-am dat jos de pe columnă. Ne-am făcut italieni, respectiv, români, şi ne-am văzut fiecare de treabă vreme de secole. Şi iată-ne în al treilea mileniu: descendenţi ai romanilor şi ai dacilor, confruntându-ne, parte în parte, în alte lupte. S-a schimbat doar cadrul, nu mai e Dacia, ci Peninsula.

Cel mai recent conflict italo-român, de parcă mai era nevoie de unul după prea-discutatul caz Mailat, aprinde opinia publică în ambele ţări. E vorba despre asistenta Maricica Hăhăianu, românca intrată în comă şi apoi decedată după un conflict petrecut în staţia de metrou Anagnina, cu italianul Alessio Burtone. Cum a fost perceput acest incident în România? Destul de vag, deşi în tonuri cam îngroşate, deoarece se suprapune unei perioade de nelinişte socială şi politică acaparând atenţia opiniei publice. Cu toate acestea, am putut afla că italianul acuzat de moartea româncei a fost dus de carabinieri la închisoare, judecătorul care se ocupă de ancheta preliminară semnând transferarea în penitenciar. Am mai citit că prietenii italianului i-au insultat pe carabinierii veniţi să-l salte pe acuzat, aplaudându-l, scandându-i numele ca nişte "tifosi" ai unei echipe de fotbal şi susţinând că trebuie eliberat, deoarece nu merită să fie închis. Avocatul său a anunţat chiar intenţia de a-i da în judecată pe toţi cei care l-au făcut asasin pe Alessio, dacă se va dovedi că e nevinovat.

"Cazul Hăhăianu" a devenit, chiar ne întrebam cine va specula primul situaţia, şi vehicul politic. Un deputat al principalului partid de opoziţie din România, ridicat la rangul de preşedinte PSD Diaspora, i-a adresat o scrisoare premierului italian Silvio Berlusconi, din care cităm: "Crima, surprinsă de camerele de supraveghere, a făcut înconjurul televiziunilor din România şi Italia, şocând milioane de oameni. Identitatea agresorului, un tânăr italian de 20 de ani, nici n-ar trebui pomenită într-un caz atât de înfiorător, pentru că fapta lui ar fi pedepsită oriunde în această lume. Primarul Romei, domnul Gianni Alemanno, a ţinut chiar să declare că agresiunea nu a avut un caracter rasist. Însă faptele care au urmat comiterii crimei arată că unii au considerat naţionalitatea victimei şi naţionalitatea agresorului mai importante decât tragedia în sine". Pe forumurile ziarelor din România, dezbaterea anonimilor s-a aprins, acoperind chiar o chestiune fonetică: degeaba se va numi "Hăhăianu" piaţa de lângă staţia de metrou Anagnina – unde, zice preşedintele sectorului 10, se strâng românii duminica pentru mititei şi muzică tradiţională -, deoarece italienii nu pot pronunţa decât "Aianu". Apoi, s-a dezbătut cine pe cine a provocat, ce om e bărbatul care loveşte o femeie, cum a provocat presa italiană sentimente antiromâneşti. Şi, desigur, toţi au dreptate: politicienii inflamează incidentele în scop electoral; presa exagerează proporţiile oricărui incident; străinii nu sunt peste tot primiţi cu pâine şi sare.

Când vom înceta să mai comentăm asemenea conflicte? Probabil, când în Uniunea Europeană, care a făcut posibilă regruparea descen denţilor dacilor şi romanilor în jurul aceleiaşi columne, va deveni posibilă şi construirea altui monument: cel al prieteniei româno-italiene. Sună utopic? O columnă din care să câştige toţi şi să nu piardă nimeni. Dar aceea va apărea doar când ne vom da seama că, la voi sau la noi, putem trăi împreună fără să ne uităm în certificatul de naştere la orice ceartă.

P.S.
Acest articol a fost scris pentru "La Repubblica" (Ma oggi, tra italiani e romeni ci vuole una nuova Colonna Traiana), publicaţie italiană căreia "Evenimentul zilei" îi transmite salutul său. O, mai erau atâtea de comentat! Am preferat, în schimb, un mesaj pacifist, european. Poate e un demers naiv. Dar nu mai naiv decât băieţandrii care cred că n-a fost nimic politic sau rasist când i-au făcut galerie celui care a provocat moartea româncei.