Am toată admiraţia pentru premierul Emil Boc care, de câteva luni, rezistă eroic la atacurile generalilor supăraţi că sunt pe cale să piardă o parte din pensie.

În fruntea acestei oştiri: însuşi comandantul forţelor armate, preşedintele Traian Băsescu, secondat de ministrul apărării, generalul Gabriel Oprea.

M-aş fi aştepat ca, având în vedere istoricul relaţiilor sale cu Palatul Cotroceni, Boc să capituleze şi să anunţe că va amenda legea pensiilor, astfel încât militarii să nu intre în malaxorul recalculării. Nu a cedat şi cred că dreptatea se află de partea premierului, nu a preşedintelui Băsescu.

În România sunt aproape 200.000 de oameni care, prin influenţa pe care au avut-o asupra mediului politic, au primit pensii speciale: militarii, aici fiind incluşi şi foştii miliţieni şi securişti, magistraţii, aviatorii, parlamentarii, diplomaţii, funcţionarii parlamentari, precum şi personalul Curţii de Conturi. Majoritatea au lucrat în aparatul de represiune, inclusiv în vremea statului comunist. Dintre aceştia, 8.342 de persoane sunt beneficiare ale unei subvenţii de 120 de milioane de euro, anual.

La polul opus se află ceilalţi 5,5 milioane de pensionari, inclusiv cei din agricultură, cu o pensie medie de 676 de lei. O întrebare: de ce medicii sau profesorii nu pot intra şi ei în sistemul pensiilor speciale? Să nu acceptăm lozinca potrivit căreia medicii iau şpagă, iar profesorii trăiesc din meditaţii.

Ar fi interesant să ne uităm în sondaje şi să vedem ce categorie profesională este considerată a fi mai coruptă: medicii, profesorii, magistraţii sau poliţiştii?

Şi chiar dacă ar fi adevărat ceea ce spune preşedintele Băsescu - „nicăieri în armatele NATO pensiile militare nu sunt amestecate cu pensiile civile” - nu văd de ce n-ar fi România prima ţară care ar renunţa la un sistem inechitabil.

„Ministerul Apărării plăteşte pensiile din propriul lui buget” este un alt argument al lui Băsescu, de parcă acest minister ar trăi din venituri proprii, nu din taxele şi impozitele tuturor contribuabililor. Să ne închipuim că puternicul lobby exercitat de militari va avea succes şi această categorie îşi va păstra pensiile speciale. În momentul următor, magistraţii se vor duce în instanţă şi-şi vor recâştiga drepturile, invocând discriminarea. Se va repeta scenariul de acum câţiva ani, când aceiaşi magistraţi au obţinut pe aceeaşi cale o serie de sporuri salariale.

Iar după ce magistraţii vor deschide drumul, vor merge pe aceeaşi cale şi diplomaţii, şi funcţionarii parlamentari şi toţi cei afectaţi de legea unitară a pensiilor. Cuvântul „unitar” va fi lipsit de conţinut, pentru că 200.000 de privilegiaţi îşi vor păstra drepturile speciale, iar peste cinci milioane de pensionari care nu şi-au ales meseria potrivită vor rămâne cu nişte venituri la limita supravieţuirii.

Sunt convins că pentru Boc ar fi mai simplu să se spele pe mâini şi să abandoneze în parlament noua lege a pensiilor. Şi PSD şi PNL - da, anticomuniştii lui Crin Antonescu! - se bat pentru pensiile miliţienilor şi ale securiştilor. Propriii săi aliaţi, simpaticii domni Nicolicea şi Şerban Mihăilescu, stau aliniaţi în spatele liderului lor, generalul Oprea, şi se opun recalculării.

Într-un gest aproape fără precedent, însuşi ministrul apărării a venit în faţa parlamentului şi a desfiinţat o lege promovată de propriul guvern, iar şeful executivului nu poate să-l dea afară fiindcă depinde de votul „independenţilor”.

Eu înţeleg că preşedintele Băsescu este nemulţumit de liderii PDL şi vede un sprijin în armată şi în serviciile speciale. Ştiu că generalii care pocnesc din călcâie, la ordin, par a fi mai loiali decât politicienii.

Dacă preşedintele României vrea să-i mulţumească pe aceşti eroi ai luptelor de la bufetul rece oferit de Palatul Cotroceni n-are decât să le mai dea o stea şi o tinichea, nu să împingă spre faliment sistemul de pensii din România.