Ioana Lupea: "Spre deosebire de 2004, vom avea o campanie de catifea, iar Legea de majorare a salariilor profesorilor a fost repetiţia generală".
Campania electorală din 2008 va fi ca o partidă de şah în care nici un jucător nu dă mat. Va fi o luptă tactică, vor fi sacrificaţi pioni (precum Cristian Adomniţei sau şeful poliţiei, Gheorghe Popa), dar nici un partid nu-şi va lovi mortal adversarul, potenţial partener de guvernare după alegeri. Ţepele nominale din Piaţa Victoriei sunt istorie, în condiţiile în care sondajele de opinie avertizează că viitorul executiv va fi de coaliţie. Inamicul de azi e coechipierul de mâine. De pierdut, va pierde doar cel care greşeşte următoarea mutare, din propria vină.
Cu actualul sistem de vot semiuninominal şi pe fondul absenteismului masiv prognozat de sociologi şi asumat de politicieni, nici una dintre cele trei formaţiuni politice importante, PDL, PSD şi PNL, nu va câştiga majoritatea. Toate combinaţiile sunt posibile, în ciuda zvonurilor plasate intenţionat despre negocierile în doi din spatele scenei sau ale gesturilor reciproce de curtoazie, al căror rol este să-l facă mai interesat şi mai cooperant pe al treilea. Spre deosebire de 2004, vom avea o campanie de catifea, iar legea de majorare a salariilor profesorilor a fost repetiţia generală. Fiecare actor politic implicat direct sau indirect în alegeri şi-a făcut mutarea pentru a puncta în faţa propriilor alegători. Implicaţiile economice sau reforma sistemului de educaţie, dezbateri obligatorii într-o ţară normală la cap, sunt secundare. Miza celor trei partide principale este doar obţinerea unui procent care să le permită fixarea termenilor pentru negocierile postelectorale.
PSD şi PDL, cu sprijinul unui PNL confuz, au iniţiat şi adoptat majorarea salariilor profesorilor, categorie profesională împărţită electoral de cele două partide.
Călin Popescu-Tăriceanu a profitat de împrejurare pentru a-şi lansa mesajul de responsabilitate, testat probabil anterior în focusgrupuri, asociind majorarea salariilor cu criza economică. Acesta se adresează în special clasei mijlocii urbane, îngrijorate de perspectiva pierderii beneficiilor din ultimii patru ani, din cauza inflaţiei şi creşterii dobânzilor la credite.
Pentru a contracara impactul public al refuzului guvernamental, PDL şi Traian Băsescu au lansat şi întreţinut scandalurile legate de salariile mari din agenţiile şi companiile de stat, achiziţionarea la suprapreţ de către MIRA a unor Dacii Logan şi alocarea de resurse bugetare pentru campaniile electorale ale demnitarilor PNL şi PSD. PDL şi Traian Băsescu au încercat să demonstreze că bani există, dar că sunt cheltuiţi în folosul unei elite politico-birocratice, lovind astfel credibilitatea, şi aşa îndoielnică, a mesajului liberal de responsabilitate.
Întreruperea şedinţei CSAT sub pretextul afacerii „Logan“ şi promulgarea Legii de majorare a salariilor profesorilor au făcut din Traian Băsescu vedeta precampaniei. PSD s-a resemnat cu un rol secundar, iar premierul Călin Popescu- Tăriceanu ezită să facă următorul pas, fie pentru că nu are curajul să rişte ultima lună de guvernare, fie pentru că încearcă, asemenea preşedintelui, să creeze suspans. Varianta amânării prin ordonanţă de urgenţă a majorării salariilor profesorilor, mai mult o eschivă decât decizia unui guvern responsabil, este apă de ploaie. Ameninţaţi cu o moţiune de cenzură, Călin Popescu-Tăriceanu şi PNL nu şi-au făcut încă mutarea.
Tăriceanu bagă o ordonanţă în buzunarul profesorilor
Recomandările noastre
