Doi ani. Atât timp îi va lua revoluţionarului cu certificat Sorin Oprescu să construiască autostrada de 24 de kilometri care va străbate Capitala, de la „cocoaşele“ de la Otopeni până la ieşirea spre Giurgiu. Sau, cel puţin, aşa a promis.

Sunt unul dintre cei care se bucură, sincer, că „doctorul Independent“ a câştigat alegerile. Cu siguranţă nu ne vom plictisi urmărindu-i „activităţile aparte de luptă şi umanism“ – ca să cităm din cererea prin care Oprescu reclama dreptul la un atestat de revoluţionar. La finalul primului său mandat, urmează să ne plimbăm cu monorail-ul pe Splaiul Dâmboviţei, vom hrăni căprioarele din viitorul parc amplasat pe Bulevardul Unirii, iar săracii vor mânca fripturi la noile cantine sociale. În faţa primăriei, vor fi două boluri uriaşe cu bile albe şi bile negre, astfel încât bucureştenii vor putea vota dacă le place sau nu de noul edil- şef. Poporul va fi chemat periodic la Sala Mare a Palatului pentru ca, precum atenienii din Grecia lui Pericle, să ia, prin vot, decizii privind soarta Capitalei. Bogaţii vor plăti o taxă de solidaritate de câte zece euro (pe lună, pe an sau poate pe zi, nu se prea ştie) pentru a simţi pe pielea lor că Bucureştiul este administrat, în sfârşit, de un „om de stânga“.

Acest personaj şi-a închipuit, probabil, că năstruşniciile pe care le-a debitat vor fi uitate imediat ce alegerile se vor termina. Se înşală. Nu poţi însă să-ţi ştergi din memorie fanteziile cu care ne-a ameţit în ultimele 45 de zile.

De fapt, bănuim cu toţii ce se va întâmpla: Oprescu nu va îndeplini niciuna din seria de promisiuni aberante lansate doar pentru a capta interesul publicului. În câteva luni va începe să arate cu degetul către adversarii din consiliul general, deşi, imediat ce a câştigat alegerile, a declarat că nu va inventa astfel de scuze. Se va folosi de tot felul de tertipuri: presa n-a înţeles bine povestea cu autostrada, să facem mai întâi un studiu, poate şi un referendum etc.

Cei care vor conduce oraşul vor fi consilierii generali din PSD, atent selectaţi de Marian Vanghelie, şi grupurile de interese din spatele lor. Primarul general nu va avea nimic altceva de făcut decât să întoarcă spatele la matrapazlâcurile din consiliul general. În schimb, PSD, PC şi PNL îi vor asigura o intensă campanie de imagine, inclusiv mediatizarea la televiziunea publică şi la antenele lui Dan Voiculescu. Important este ca Oprescu să-şi menţină popularitatea încă un an, astfel încât, în 2009, să poată fi propulsat spre Palatul Cotroceni.
 
Bomboana de pe vârful colivei va fi însă simbioza dintre noul primar şi mult blamatele borduri ale lui Videanu. Dincolo de toate legendele puse pe seama fostului primar general, problema tehnică este că nu se poate schimba învelişul asfaltic fără să înlocuieşti şi bordurile, dacă acestea sunt din beton. Sunt curios dacă revoluţionarul profesionist Sorin Oprescu va găsi o altă variantă şi, în mandatul său, nu se va mai achiziţiona nicio bordură. Sau poate că va prefera ca, pur şi simplu, în următorii patru ani să nu mai reabiliteze nicio şosea din Bucureşti. Ar fi o soluţie tipică pentru acest bucureştean descurcăreţ.