Ioana Lupea: "Exista un tipar al actiunilor PNL si PSD: se regasesc constant, intr-o armonie perfecta, cand o masura risca sa le atinga buzunarele. "
O amnezie a premierului Tariceanu, aceea referitoare la notele primite de la SRI despre relatiile de cooperare intre Stantchev si Seres, s-a transformat intr-o cruciada impotriva dreptului serviciilor secrete de a supraveghea convorbirile telefonice ale unor suspecti de coruptie, crima organizata si terorism si al procurorilor de a folosi inregistrarile.
Adevarul este ca seful executivului a fost informat ca un ministru cel putin, al economiei, are discutii nepotrivite cu persoane monitorizate de SRI, dar s-a facut ca uita pentru a da frau liber manipularilor prin generalizare. Si cum politica noastra se supune legilor basmului, un suspect monitorizat s-a prefacut intr-un ministru, un ministru in toti ministrii, iar toti ministrii in adversarii presedintelui plus societatea civila. Si asa, in a sasea zi, Mircea Geoana a facut din vorbe un ditamai Watergate-ul romanesc.
Declaratia initiala a lui Basescu, ca si inocenta initiala a lui Tariceanu au fost date uitarii ca si cum nu de la ele a plecat totul, ca si cum ancheta ar fi fost finalizata, polemica transata si a sosit timpul concluziilor. Iar concluzia din dezbaterile pe marginea Ordonantei „DIICOT” si a legilor sigurantei nationale a fost cantata in cor de PNL si PSD. O singura autoritate, nici la servicii, nici la Parchet, ci in subordinea parlamentului pentru a preveni utilizarea lor politica. Desi evident nu exista nicio dovada ca s-ar fi intamplat asa.
Poate ca intr-o democratie consolidata, intr-un stat unde coruptia la nivel inalt este un accident, o asemenea institutie ar fi perfect normala. Intr-o asemenea tara premeirul ar fi cercetat pentru telefon si biletel, dar aceasta nu este Romania, ci Marea Britanie. Tony Blair, si nu Calin Popescu-Tariceanu, a fost chemat la politie pentru a explica biletelul.
Dar sa facem un exercitiu de imaginatie, sa inchidem ochii si sa ne inchipuim ca institutia ar functiona deja de doi ani sub legislativ. Ce s-ar fi intamplat cu benzile care memorau conversatia calda dintre ministrul conservator Seres si amicii din consultanta, daca interceptarile ar fi fost produse de autoritatea subordonata parlamentului, dominat de alianta PNL, PSD, PC? Ar fi ajuns vreodata acestea la Parchet pentru ca procurorii sa poata demonstra latura subiectiva a infractiunilor, respectiv premeditarea? Ce soarta ar fi avut transcrierile conversatiilor lui Patriciu, sponsor al PNL si PSD, pentru care premierul Tariceanu a intervenit de trei ori pe langa presedinte, procuror general si ministrul justitiei?
Anticomunismul PNL a functionat pana la alianta cu Iliescu, salvat de prealiberala Norica Nicolai de sub incidenta Legii CNSAS, cand tocmai se demonstrase stiintific ca PCR conducea Securitatea. Tot asa se va incheia si activismul civic al PNL, cand prietenii si prietenii prietenilor vor scapa basma curata de justitia care si asa abia incropeste un dosar impotriva puternicilor de ieri si de azi. Exista insa un tipar al actiunilor PNL si PSD: se regasesc constant, intr-o armonie perfecta, de fiecare data cand o masura risca sa le atinga buzunarele proprii si pe ale sponsorilor. Desi legitima din punct de vedere al statului de drept o asemenea propunere venita din partea liberalilor si social-democratilor este culmea ipocriziei. Si sa nu uitam, totul a pornit de la o amnezie.
Recomandările noastre
