Povestea vrăjitoarei dintr-un sat de munte şi a miniştrilor-scamatori care fug de justiţie ca dracu’ de tămâie. Să le dăm imunitate!.
O nebună dintr-un sat de munte, ameninţată cu justiţia de sătenii cărora le făcea porumbii praf cu porcii ei lăsaţi slobozi pe timp de noapte, a parat magistral: „Am imunitate!“. Oamenii n-au pus mare preţ pe imunitatea ei şi au târât-o la tribunal, dar după câţiva ani de judecată încâlcită şi bani cheltuiţi pe rată, au luat o decizie înţeleaptă: au abandonat procesul care părea să nu se termine niciodată. S-au dedicat, în schimb, rezolvării problemei prin metode atroce: lichidarea godacilor unul câte unul, graţie unor pânde nocturne încheiate prin atacuri cu bâte şi topoare. Frontul era dublat de capcane cu dinţi de oţel, capabili să sfâşie chiar şi un mistreţ. Iar prada era împărţită între vânătorii nocturni, în contul porumbilor pierduţi. Tudor Chiuariu, în calitatea sa de ministru liberal al justiţiei, a tras toate gloanţele din dotare - mai întâi de pistol Carpaţi, apoi de puşcaviţă şi în cele din urmă de Kalaşnikov - în încercarea de a-i opri pe procurori să ajungă la miniştriibelea. Când şi-a epuizat muniţia şi s-a trezit faţă-n faţă cu Marinarul-cel-Rău, s-a ascuns iepureşte după nădragii lui Tăriceanu şi a dat vesel din codiţă: am imunitate! Când a văzut că din turma sa de porcine magistrale i-au mai rămas un godac deşelat şi o scroafă şleampătă, nebuna de sub munte s-a răzbunat cumplit: a dat foc porumbiştei în cele patru puncte cardinale, astfel încât să nu scape vii nici şobolanii. Sătenii îşi amintesc şi azi bucuria copiilor care, aflaţi la scăldat, scoteau porumbi copţi din cenuşa câmpului şi-i mâncau cu cocean cu tot, în timp ce bătrâna vrăjitoare se bătea cu palma peste fund şi proclama fără drept de apel: „Am imunitate!“. Unită-n cuget şi-n simţiri cu junele Chiuariu pe tema lor favorită - justiţie cu botniţă -, Norica Nicolai vrea musai să îmbrace rochia de ministreasă. Şi dă-i, şi luptă, şi dă-i, şi luptă, căci opt haiduci ai apocalipsei - în ordine alfabetică, Babiuc, Chiuariu, Mitrea, Nagy, Năstase, Păcuraru, Remeş, Şereş - aşteaptă nerăbdători să strige-n cor: avem imunitate! Intervenţia comisarului Costică şi a aghiotantului Marcel, pentru a restabili ordinea în satul de sub munte, a fost un eşec nemaipomenit în istoria poliţiei locale, căci nebuna i-a întâmpinat cu rafale de pietre şi lovituri de bâtă. Iar martorii oculari jură cu mâna pe tămâie că punctul culminant al bătăliei a fost acela când femeia i-a atacat pe oamenii legii cu sticle de benzină pregătite în ajun, alergând după ei să le dea foc. Tentativa fermă de a o aresta s-a încheiat lamentabil, sub blestemele ascuţite ale vrăjitoarei, care striga în urma lor: „Să vă ia dracu’ de proşti! Am imunitate!“. Teodor Meleşcanu s-a opintit voiniceşte, dat tot ce-a reuşit a fost să ţină procurorii la barieră preţ de vreo săptămână. Apoi a dat drumul dosarelor, căci se apropia întâlnirea cu Frattini şi era groasă rău... Dar de potolit, tot nu se potoleşte! Şi iată-l cum, la ceas de seară, cloceşte legi hoaţe, pe care să se cocoaţe toţi corupţii guvernelor viitoare şi să slobozească strigătul bestial: avem imunitate!
Recomandările noastre
