Liderii PDL, aflaţi într-un continuu exerciţiu de autoadmiraţie, nemaiavând rival în ţară de frumoşi şi de deştepţi ce sunt, au ajuns să se mănânce între ei.

Deocamdată doar se gustă puţin, atenţi la oglinda-oglinjoară care să le spună ce vor avea la cină.

Vestea proastă e că preşedintele Traian Băsescu rămâne mai şarmant decât Adriean Videanu, Vasile Blaga şi Radu Berceanu la un loc, în ciuda convingerii celor trei că, fără efortul susţinut al partidului, nea Traian ar naviga acum pe mări şi pe oceane. (Ceea ce, în condiţiile norului islandez cu nume imposibil, Eyjafjallajokull, pare o idee bună.)

Şarmul lui Băsescu vine din cel puţin trei direcţii. O dată, din amănuntul că - arată sondaje de opinie interne - aproximativ 25% din cele 33% voturi cu care a fost blagoslovit PDL la ultimele alegeri parlamentare i se datorează faptului că a fost perceput drept „partidul lui Băsescu”.

A doua oară, din acţiuni cu mare priză la public - de exemplu, criticarea „bolşevismului” care ameninţă PDL sau călătoria de 12 ore cu elicopterul şi cu autoturismul până la Cracovia.

În fine, a treia calitate care îl face şarmant este controlul (cu dus şi întors) pe care îl are asupra serviciilor de informaţii. Un asterisc aici (sau patru, că atâtea stele are) îl reprezintă Gabriel Oprea, ministru şi lider al unui grup parlamentar care riscă să apară tot mai des în colţul oglinzii-oglinjoarei.

Apărut iniţial ca o găselniţă şmecherească, transformată rapid în aspirator de parlamentari pesedişti, gruparea dependenţilor de Palatul Cotroceni a crescut ca Făt-Frumos: în câteva luni cât un partid adevărat în mai mulţi ani.

Gabriel Oprea s-a făcut atât de mare (nu-l mai încape cureluşa) şi e atât de frumos încât a început să se ia în serios. Atacul lansat ieri în parlament, pe legea pensiilor, e un „da, să trăiţi!” executat ca la carte. Ceea ce astă-toamnă ar fi părut doar un gest ridicol şi atât s-a transformat peste noapte într-o strategie demnă de cele mai complicate scenarii.

În urmă cu aproape o săptămână, Traian Băsescu le trăgea o săpuneală cum n-au mai văzut liderilor PDL, pe care azi îi şi cheamă la ordine, la Palatul Cotroceni. Toată lumea a văzut în acest gest a) o primă distanţare, b) semnele unor sincope în relaţia Băsescu-PDL sau c) un joc în care rolurile puterii şi ale opoziţiei sunt interpretate de cei doi actori, preşedintele şi guvernul său, lăsând deoparte ceea ce ar trebui să fie adevărata opoziţie.

Oricare variantă ar fi valabilă, rolul lui Gabriel Oprea&Co. a crescut considerabil în ultima vreme şi, dacă funcţia de aspirator va acţiona în continuare, va mai creşte periculos de mult pentru confortul trioului formidabil Videanu- Blaga-Berceanu. (Gurile rele spun că Oprea a pornit o campanie furibundă de îmbunătăţire a imaginii, manifestată, de exemplu, prin aceea că evită să apară în fotografii alături de premierul Emil Boc, dar nu refuză nicio ocazie de a poza cu preşedintele Traian Băsescu.)

În aceste condiţii, în care premiantul e Gabi Oprea, repetentul Emil Boc are de ales între a înghiţi multă salivă sau a fi bărbat şi a-i arăta ministrului apărării cine e şeful. Cel mai frumos din ţară nu are cum să mai fie, locul e ocupat cel puţin până în anul 2012, chiar dacă oamenii „cu viziune” din PDL l-ar vrea transformat mai repede pe Zeus în Tataie. E firesc. Videanu, Blaga sau Berceanu au, teoretic, mandate fără număr.

Pe de altă parte, PDL are o dilemă, aşa cum atrăgea atenţia Raluca Turcan pe blogul personal: ori ţine cont, la virgulă, de indicaţiile lui Băsescu, aşa ca până acum, ori încearcă jocul riscant de-a independenţa, şi atunci îi va pune la colţ pe nervoşii „principiali” tip Cristian Preda.

În mod normal, asta ar trebui să fie treaba domniilor lor, o problemă internă de partid şi atât. Câtă vreme însă Traian Băsescu, pedeliştii şi, mai nou, Gabriel Oprea se întrec în concursul „cine-i mai frumos în ţară?”, în timp ce ţara se duce de râpă, problema devine a noastră, a tuturor.