Mircea Marian: "Care trebuie să fi fost starea psihică a fostului premier atunci când a decis să-şi doteze casele cu buncăre înfoliate în cupru?"
Acum înţelegem cu toţii de ce nu a dorit Adrian Năstase să permită percheziţia imobilului său din strada Zambaccian: nu voia ca procurorii să-i polueze buncărul de la subsol sau să-i murdărească piscina de la etajul patru.
Mă întreb: care trebuie să fie starea psihică a unui premier care, în anul de graţie 2003, îşi construieşte un adăpost nuclear asigurat cu o uşă masivă de oţel şi acoperă toţi pereţii, inclusiv podeaua şi tavanul, cu folie de cupru, care să-l ferească de radiaţii? Şi vila de la Cornu avea la subsol un buncăr asemănător, „securizat electromagnetic“, probabil pentru a proteja ouăle găinilor lui Năstase de bomba americană, rusească sau iraniană. Omul trăia în epoca războiului rece, când americanii, îngroziţi de apocalipsa nucleară, îşi dotau casele cu adăposturi antiatomice.
Dincolo de glumă, referatul prin care DNA cere dreptul de a începe urmărirea penală împotriva lui Adrian Năstase ar merita repovestit în manualele de istorie, pentru că este o lecţie despre faptele conducătorilor pe care i-a avut România după 1990. Aproape la fel ca şi în dosarul lui Miron Mitrea, DNA arată cum şi-a construit Adrian Năstase mega-apartamentul din strada Zambaccian, utilizând serviciile unor subalterni pe linie guvernamentală sau ale unor firme care, ulterior, au beneficiat de contracte plătite cu bani publici. Printre intermediarii de care familia Năstase s-a folosit - Ion Alexandru Ţiriac, celebrul fiu al omului de afaceri Ion Ţiriac. Unele lucrări nu erau evidenţiate în registrele contabile, iar altele apăreau ca fiind facturate, deşi familia Năstase nu plătise efectiv niciun leu. „Bani aici vei lua cu dificultate“, mărturiseşte că i-ar fi spus un arhitect italian care a proiectat imobilul din Zambaccian. Dar toţi făceau muncă voluntară pentru fostul premier PSD, fiindcă ştiau că acest „rege al României“ - cum îl numeşte pe Năstase acelaşi arhitect - este atotputernic. DNA susţine că liderul PSD mai poseda o vilă şi pe strada Christian Tell, chiar lângă Piaţa Amzei din Bucureşti. O astfel de proprietate nu a apărut în niciuna dintre declaraţiile de avere ale lui Năstase sau cel puţin nu în cele care au fost făcute publice. Acum, Camera Deputaţilor se pregăteşte să facă zid în jurul liderului PSD, care se milogeşte la mai toată lumea să nu-l lase să ajungă în faţa judecătorilor. „Dosarul are puternic miros prezidenţial“, scriu deputaţii liberali din Comisia juridică, fără să explice în niciun fel această afirmaţie. Pe blogul său, Năstase declară că publicul trebuie să ştie că subsolul casei din Zambaccian - cel cu buncăr înfoliat în cupru - este „inundabil“, el fiind victima inocentă a unor lucrări de proastă calitate.
Fostul premier este probabil conştient de reacţia opiniei publice, în cazul în care parlamentarii se vor substitui instanţelor şi nu vor aviza începerea urmăririi penale. Dar este clar că lui Năstase îi este atât de frică de puşcărie - şi se pare că are şi motive -, încât ar face orice să nu fie judecat. Dar dacă, într-o bună zi, va fi totuşi judecat, unde se va adăposti? În buncărul de la Cornu sau în cel din Zambaccian?
Citiţi şi: Buncărele lui Năstase
