EDITORIALUL EVZ: A fost contact fizic între Băsescu şi Chitic?

EDITORIALUL EVZ: A fost contact fizic între Băsescu şi Chitic?

Probabil cea mai citită ştire politică a fost, ieri, cea despre incidentul din faţa restaurantului Cireşica din Neptun, publicată de cotidianul.ro. S-ar fi întâmplat vineri, puţin după miezul nopţii.

Avocatul Dan Chitic spune că se plimba cu soţia lui când, de pe scările localului, l-a văzut coborând pe însuşi preşedintele ţării "vorbind împleticit, gâjâit şi mirosind a băutură", cu care a intrat într-un dialog răstit.

Dan Chitic: "Să-ţi fie ruşine!"

Traian Băsescu: "De ce să-mi fie ruşine, dobitocule?"

Ne puteți urmări și pe Google News

Dan Chitic: "Pentru ce ai făcut din ţara asta. Sunt un dobitoc că te-am votat prima oară!"

Traian Băsescu (venind spre avocat): "Eşti un dobitoc că nu m-ai votat şi a doua oară."

Şeful statului s-ar fi apropiat apoi la un pas de avocat ("Credeam că vrea să-mi spună ceva", povesteşte acesta) şi i-ar fi tras un dos de palmă, înainte de a se întoarce în maşină şi a pleca. Dan Chitic (în urma lui): "De ce dai, băi, nenorocitule, că eşti plătit din banii noştri?". Apoi ar fi intervenit câţiva angajaţi SPP, care l-ar fi imobilizat pe avocat.

Dan Chitic (către SPP-işti): "De ce-l mai apăraţi, deşi v-au fost reduse salariile cu un sfert?"

Un SPP-ist (înţelept): "E păcat să existe asemenea incidente, mai ales că e vacanţă".

Martor anonim (speriat): "Să nu te bazezi pe mine, eu sunt mic şi vreau linişte."

Scena a fost reconstituită pornind de la declaraţii ale avocatului citate de Mediafax. Varianta preşedinţiei e mai seacă: "În cursul serii de vineri, 20 august a.c., în staţiunea Neptun, o persoană cu manifestări agresive a adresat injurii preşedintelui României, fără a exista însă contact fizic între acesta şi şeful statului".

De ce oare a fost această ştire citită cu atâta înverşunare? De ce mii de oameni ştiu că aşa s-a întâmplat şi alte mii ştiu că e o făcătură? Dacă Emil Boc ar fi fost eroul ştirii, am fi auzit, cel mult, hohote de râs şi zeci de bancuri. Fiind despre Traian Băsescu, ştirea capătă o mare doză de plauzabilitate. Parcă-l vezi răspunzând cu un dos de palmă unei abordări cam din topor, ce-i drept, nu-i aşa? Oamenii au, deja, o imagine despre actualul preşedinte al României. Toată lumea l-a văzut bând un pahar la câte un restaurant, dansând în localuri, ieşind din localuri şi urcând la volanul maşinii sale. A jucat, multă vreme, rolul tipului popular. Era suficient să pomenească despre "întoarcerea la popor" şi adversarii lui politici făceau un pas înapoi.

Acum, lucrurile stau altfel. Scârţâie întreg eşafodajul puterii construit de Traian Băsescu. A cerut, pe rând, un consiliu general, un parlament, un premier şi un guvern controlaţi 100%. Le-a primit. Şi, totuşi, chiar neînvins de "sistem", precum înaintaşul Emil Constantinescu, maşinăria scârţâie. Opţiunile se împuţinează, totul capătă alura unei gogoşi.

Un incident a avut loc în faţa restaurantului Cireşica, asta e cert. Până şi comunicatul preşedinţiei admite că "o persoană cu manifestări agresive a adresat injurii şefului statului". Nu ştim dacă a existat sau nu "contact fizic între acesta şi şeful statului". Partea proastă, pentru preşedintele Traian Băsescu, e că s-a cam zis cu băile de mulţime de succes. E ceva ce prinde bine în perioadele de glorie, ajută la creştere şi la spulberarea electorală a adversarilor. Primele semne de declin politic apar însă atunci când întâlnirile neregizate cu "poporul" se lasă cu incidente.

Ion Iliescu a fost protagonistul scenei "Măi, animalule!", înainte de a pierde alegerile din 1996. Cu puţin timp înainte de a se recunoaşte învins de sistem, Emil Constantinescu era învins de călimara cu cerneală a lui Faur Isaia. George W. Bush a participat la scena "pantofii irakianului", iar Silvio Berlusconi la "pumnul italianului dezaxat".

Probabil că nu vom afla niciodată cât de real e incidentul de la Cireşica. La dosarul lui Traian Băsescu se strâng mici sau mari "probe". Aşa cum nonşalanţa şi instinctul l-au urcat pe Traian Băsescu până în vârful catargului, tot astfel cele două caracteristici îl prăbuşesc. Şi nici măcar n-a meritat efortul...