Liviu Avram, acum redactor șef adjunct la Adevărul, a revenit asupra cazului procurorului Panait în 30 aprilie 2006. El a publicat pe site- ul 9 AM un articol despre lucruri pe care le descoperise la patru ani distanță, legat de ultimele zile ale lui Cristian Panait. Prezentăm cel mai important fragment din textul lui Liviu Avram, care susține ceea ce EVZ a publicat ieri: tânărul magistrat a clacat psihic în fața presiunilor venite dinspre oamenii sistemului judiciar, obedienți politic!

Acesta a fost și demersul Evenimentului zilei de ieri, când am readus în atenția opiniei publice ceea ce s-a întâmplat cu procurorul Cristian Panait în ziua de 10 aprilie 2002. El nu s-a sinucis din dragoste, iar din momentul în care a făcut-o a creat o breșă în mentalitățile și comportamentul tinerilor procurori din Parchetul General. Astăzi aceștia fac justiție de alt tip în România și, poate ca dovadă a neputinței lor din 2002, acum îi trimit în pușcării pe cei care, atunci, dictau regulile jocului.

Prins între vorbăria lui Joița și interesul politic

Liviu Avram

Acestea sînt evenimentele derulate acum patru ani.

Procurorul Alexandru Lele, cel care era investigat de Panait, a reușit recent să obțină documente din „dosarul de casă” al anchetei care îl viza. Acolo există o „rezoluție” a procuroruluișef Ilie Picioruș și datată 1 aprilie 2002, adică în acea zi de luni în care Panait i-a prezentat ordonanța de neîncepere a urmăririi penale. În document, Picioruș rezumă cumva evenimentele de pînă atunci, însă nu așa cum s-au petrecut în realitate, ci cum i-ar fi convenit lui.

Astfel, după ce evoca dosarul deschis pe numele lui Lele, audierile la care a fost supus și percheziția domiciliară, Picioruș scrie: „Din materialul probator existent au rezultat indicii privind vinovăția lui Lele Alexandru Florian, astfel că la 29 martie 2002 un alt procuror, căruia i-a fost repartizat între timp dosarul, a dispus prin ordonanță punerea în mișcare a acțiunii penale față de acesta”. Așadar, potrivit acestui document, lui Panait i se retrăsese dosarul încă din vinerea precedentă, dar Picioruș nu oferă nici o explicație pentru acest fapt. Explicația era în altă parte.

Joița la radio

Tot pe 29 martie, Tănase Joița deja anunțase la radio inculparea lui Lele. Iar refuzul lui Panait de a semna ordonanța de inculpare l-ar fi lăsat într-un uriaș ofsaid pe procurorul general. Ceva mai încolo, Picioruș evocă ordonanța de neîncepere a urmăririi penale semnată de Panait, însă o cataloghează netemeinică și nelegală, adăugînd: „Procurorul (Panait – n.r.) nu mai era abilitat să se pronunțe în cauză, deoarece anterior dispunerii soluției în discuție dosarul fusese repartizat altui procuror, care pusese în mișcare acțiunea penală prin ordonanță din 29 martie 2002”. Prin această precizare, Picioruș invalidează ordonanța semnată de procurorul de caz, transformînd- o într-o hîrtie fără valoare.

Au știut și au tăcut

Inspectorii CSM care au anchetat motivele morții lui Cristian Panait au ignorat complet acest document. Ar fi fost de înțeles dacă nu ar fi știut de existența lui. Însă au știut, întrucît îl și evocă la un moment dat în raport: „Este posibil că rezoluția de preluare a dosarului de către procurorul-șef Ovidius Păun să se fi pus retroactiv”. Inspectorii CSM admit așadar posibilitatea ca rezoluția să fi fost antedatată, dar nu au cercetat deloc de ce. Ei au preluat doar spusele lui Picioruș, potrivit cărora dosarele lui Panait au fost repartizate altor procurori după data morții.

Jurnalistul Liviu Avram, în Adevărul din 30 octombrie 2013: „Ponta nu a avut nici cea mai mică implicare în moartea tânărului procuror”

„L-am cunoscut pe Victor Ponta prin 2003 când, ca șef al Corpului de control al Guvernului Năstase, era amfitrionul unei conferințe a Oficiului de Luptă Anti-Fraudă. Mi-a părut atunci un tânăr deosebit de ambițios, fericit că izbutise, la o vârstă atât de fragedă, să stea la aceeași masă cu înalte personalități europene. Apoi am aflat despre el un lucru îngrozitor. Nu, nu e vorba despre implicarea sa în moartea procurorului Cristian Panait, așa cum încearcă să acrediteze adversarii săi politici.

Ca unul care m-am ocupat temeinic de circumstanțele tragediei din aprilie 2002, afirm cu mâna pe inimă și fără nici o ezitare că Victor Ponta nu a avut nici cea mai mică implicare în moartea tânărului procuror. Lucrul îngrozitor pe care l-am aflat despre Victor Ponta, de la unul dintre apropiații săi, era altul. Și anume că se oftică teribil atunci când joacă fotbal”.

Unde a dispărut plângerea mătușii procurorului Panait?

Virgil Burlă

În ianuarie 2003, Eleni Dumitru, mătușa fostului procuror Cristi Panait, a depus o plângere împotriva soluției de NUP care hotăra că în cazul Panait este vorba de sinucidere. Ondine Gherguț face referire la ea în Evenimentul zilei din 10 ian. 2003 (foto facsimil dreapta), dar nu o prezintă. Scrie că se găsește publicată pe net. Documentul nu a apărut în nicio publicație scrisă, iar site-ul a fost șters de pe net. Fragmente din document au reapărut tot pe net în momentul în care a fost făcută publică rezoluția prin care dosarul a fost clasat.

Iată ce se spune în Rezoluția din 31 martie 2002, care citează din presupusa plângere semnată de mătușa lui Panait. „A revenit la locuința sa și fără alte explicații a chemat-o pe (Eleni Dumitru, mătușa – n.r.) în baie, a deschis robinetul lăsând apa să curgă, timp în care i-a spus acesteia în șoaptă „Vor să mă scoată nebun”, fără să-i precizeze cine anume. A întrebat-o de asemenea: „De când casa noastră nu a fost supravegheată?”, se mai notează în Rezoluția menționată.

Fraza despre câine și despre Ponta nu este clar când și cui a fost spusă. Mai mult, ea nu este exactă. Într-un loc apare sintagma „cîinele de Victor Ponta mi-a făcut-o”, iar o altă variantă consemnează, „câinele de Victor Ponta m-a aranjat”. Mătușa lui Panait declara în 2003 pentru Evenimentul Zilei că „Nu știu să traduc aceste cuvinte, dar cunosc niște fapte”, fără să ofere alte explicații suplimentare.

În același material din „Evenimentul zilei”, semnat de Ondine Gherguț și Christian Levant, Ponta recunoaște prietenia cu Cristian Panait, arătă că l-a avut chiar invitat la nuntă, dar susține că nu a vorbit cu el în ultimele șase luni înainte de deces. „Cu Cristi nu mai vorbisem de prin octombrie 2001. Numi dau seama ce s-a întâmplat”.

Dispută între doi ziariști pe marginea cazului Panait

Simona Ionescu

Ondine Gherguț, fostă ziaristă la EVZ, s-a arătat profund nemulțumită de articolele publicate în ediția de ieri, considerând că, neprezentând toate articolele scrise de ea, am deformat realitatea. Ea a postat pe pagina ei de facebook un text, la care îi și răspund la fiecare paragraf, pentru a lămuri definitiv situația și a nu lăsa să planeze umbre asupra unui caz care a dezvăluit întregii societăți ingerința politicului în actele de justiție, în perioada regimului Iliescu-Năstase.

O.G. „Observ că EVZ a redat selectiv, într-un colaj, doar parte din textele mele despre împrejurările morții procurorului Cristian Panait, alături de texte din Libertatea, creîndu-se un transfer de sens ce NU corespunde realității asa cum o stiu eu din relatările mătușii lui Panait, ale prietenilor săi procurori, între care si procurorul militar Traian”.

1. EVZ nu putea reda toate articolele scrise de tine și de alți colegi din presă atunci. Au fost selectate cele exclusive. Alăturarea cu cele din Libertatea, de a căror acuratețe răspund, este doar o completare a ceea ce s-a publicat în primele zile de după sinuciderea procurorului Panait.

O.G. „În fragmentul semnat de mine și Levant se redă doar declarația pe care ne-a dat-o PONTA, care spune că nu s-a mai întâlnit cu „prietenul” său, Panait, alăturându- se de un fragment despre frumoasele relații dintre cei doi publicat in Libertatea ( care avea o atitudine mai apropiată puterii de atunci, respectiv Guvernului Năstase)”.

2.Public astăzi și articolul tău din ianuarie 2003 și se va vedea de ce am optat doar să fac o scurtă relatare despre el. De fapt, pe scurt, nu ai prezentat nicio o probă că ar exista acea declarație a mătușii sau plângere penală. Nu există niciun fragment din Libertatea, ci un articol scris de mine, în care în trei fraze arăt legăturile dintre Ponta și Panait – colegi în Parchet, la catedra de la Univ. Româno-Americană.

O.G. Spui un neadevăr, când afirmi că Libertatea era apropiată de guvernul Năstase, deoarece nu era un ziar politic ci unul popular, iar elvețienii de la Ringier nu numai că interziceau să se facă politică în ziar, dar nici nu s-au apropiat politic de nimeni de-a lungul anilor.

O.G. „CONFIRM: fraza „Câinele de Ponta…” a EXISTAT în relatări, de asta l-am și sunat pe Ponta, să-i luăm un punct de vedere”.

3.Unde sunt acele relatări, Ondine Gherguț, dacă doar confirmi?

O.G. „În art de azi din EVZ se face o adevarată arhitectură a prieteniei lui Ponta cu Panait, dar acest lucru nu e o garanție a neimplicarii sale în evenimentul tragic. După cum se știe, și RODICA STĂNOIU era f apropiată de Panait; PANAIT avea încredere oarbă în ea; ptr el doamna ministru al Justitiei de atunci era corectitudinea întruchipata. STĂNOIU i-a TRĂDAT ÎNCREDEREA…”

4.Nu înțeleg la ce arhitectură te referi, dar asta am scris eu în textul de ieri: ”Aceste presiuni l-au împins spre gestul sinuciderii. Presa a relatat atunci cazul pe larg, jurnaliștii de investigații din redacțiile ziarelor au depus mari eforturi pentru a obține informații concludente. Totuși, secretomania șefilor din Parchetul General și cea a ministrului de atunci Rodica Stănoiu, apoi dezinteresul celorlalți miniștri ai Justiției, au făcut ca moartea magistratului să rămână cu mari semne de întrebare. Și prilej de dispute politice.” Nu am descoperit amândouă același adevăr?!

O.G. „Am luat atitudine ( cu regret…) deoarece articolul folosește NUMELE meu. De asemenea, se foloseste trunchiat ce am scris… Ptr o viziune de ansamblu, care ar reda imaginea completă, ar trebui redate toate articolele in integralitatea lor, altfel se face manipulare. Repet, o spun cu regret, dar nu am cum să tac… Este SĂPTĂMÂMNA LUMINATĂ!”

5. Poți publica în ziarul la care lucrezi acum, ”România liberă”, dacă tu consideri că ți-am făcut un deserviciu invocând faptul că ai scris despre cazul Panait.

O.G.”PS. Cronologia din Adevărul îi aparține lui Liviu Avram, care a redat, în alt articol, daca bine imi amintesc, si notitele din acele zile ale lui Panait. Titlurile din EVZ, ca si câteva mici fragmente, sunt semnate de mine, cu contribuția unor colegi; cele din Libertatea, unde Simona Ionescu era redactor șef (daca nu greșesc), erau scrise de trei jurnaliști, între care interesante mi s-au părut doar informațiile lui Burcioiu, cu surse bune la IML.”

6. Cronologia lui Liviu am găsito pe site-ul Adevărul, dar articolul nu era semnat. De aceea am făcut doar precizarea că a fost publicată de Adevărul. Iar nu ai citit cu atenție!

O.G. Redactor șef la Libertatea era Adrian Halpert, eu eram redactor șef adjunct. Dar nu eram un șef care nu ieșea pe teren sau nu avea surse. Știi bine că și scriam alături de jurnaliștii din secțiile pe care le coordonam. Ca și în cazul Panait.

Ziaristul Christian Levant, despre cea mai controversată declarație a mătușii procurorului

Am adresat trei întrebări și ziaristului care a semnat articole în EVZ împreună cu Ondine Gherguț. Christian Levant, ziarist de investigații, este acum redactor șef adjunct la cotidianul ”ring”.

EVZ: Ai vorbit vreodată cu matușa lui Panait?
Christian Levant:
Atunci, în ziua morții lui Panait și imediat după, cu siguranță nu am vorbit cu mătușa lui, pentru că, așa cum ți-am relatat și telefonic, eram la Sinaia, ca trimis special al EVZ, la o foarte interesantă întâlnire a reprezentanților serviciilor secrete din NATO cu maimarii serviciilor noastre secrete. Ulterior, când s-a redeschis cazul (pentru a se face, printre altele, și o așa-numită ”autopsie psihică”), e posibil să fi vorbit telefonic, dar numi mai aduc aminte ce am discutat cu respectiva doamnă. Cu siguranță însă pot să spun că acea celebră frază ”Câinele de Ponta mi-a făcut-o” nu mi-a reprodus-o mie mătușa lui Panait… NICIODATĂ.

EVZ: Ai văzut vreodată vreo plângere de la Parchet sau un alt document care să conțină ce se spune în titlul materialului din 10 ianuarie 2003?
Nu am văzut o astfel de plângere și nici vreun alt document în care să se vorbească despre ultima întâlnire a lui Victor Ponta cu Cristian Panait. Ondine a scris despre plângere, eu i-am luat declarația lui Ponta, după cum ați publicat deja ieri în EvZ. Repet: Niciun document în care să apară fraza ”Câinele de Ponta mi-a făcut- o” nu am văzut… NICIODATĂ.

Ca ziarist de investigatie cine crezi ca a făcut presiuni asupra lui Panait?
Nu cred că a făcut nimeni presiuni, ci, mai degrabă, a fost un război al nervilor pe care Panait l-a pierdut în fața mult mai experimentatului Lele. De fapt, la această întrebare, am răspuns în articolul (însoțit de multe documente) publicat de mine în 2012 în ziarul ”ring”.