Succesul obtinut de Maria Dinulescu la Cannes cu "California Dreamin' (nesfarsit)", al regretatului regizor Cristian Nemescu, i-a deschis actritei portile spre o cariera internationala.
Imediat dupa festival, ofertele au inceput sa apara. A avut o vara plina, a fost invitata la multe festivaluri internationale, a promovat un nou film, „Pescuit sportiv”, s-a intalnit cu producatori straini pentru a discuta oferte: „Imi place sa merg la festivaluri, sa vad filme bune, sa cunosc oameni de buna calitate, sa stam la discutii inteligente si creative. Asa pot sa-mi creez contacte. Acum, oriunde merg in Europa, sunt foarte bine primita”.
Din cele cinci oferte primite dupa Cannes, doua contracte sunt deja semnate. Este vorba despre doua productii din Italia, pentru care actrita va incepe filmarile in noiembrie.
De la Cannes la Alba -ca-Zapada
In aceasta toamna, Maria are un proiect la Teatrul „Ion Creanga”, unde o va interpreta pe Alba-ca-Zapada, un proiect Shakespeare cu regizorul Marcel Top, la Teatrul National, dar si unul personal, de poezie-religioasa, care va fi prezentat oamenilor in biserici: „Fac acest proiect pentru ca nu exista, pentru ca eu am nevoie de el si nu-l gasesc”.
In perioada urmatoare, tinerei actrite premiate i-ar placea sa lucreze cu actori maturi: „Ma refer la un Victor Rebengiuc, care este un om deschis. Asta se vede in filmele in care a acceptat sa lucreze. In plus, actorii maturi stiu sa fie toleranti, calzi, lucru de care, noi, tinerii, avem nevoie”.
Cat despre visul de a ajunge la Hollywood, Maria spune ca lasa lucrurile sa decurga normal: „Nu ma grabesc nicaieri, sunt ocupata 24 de ore si nu ma intereseaza sa plec la Hollywood, ci sa filmez, sa fiu in jurii, sa merg la festivaluri. Niciodata nu mi-am dorit sa devin un star. Ma intereseaza sa am intalniri importante in viata, dar nu le caut eu, ci sa vina ele la mine. Un producator inteligent daca vrea o actrita din Romania in niciun caz nu o sa faca un casting la Hollywood pentru a o gasi. O sa-si doreasca un personaj cat mai real si atunci o sa vina aici sa-l caute”.
„Pot sa ofer multe”
Pentru ca un film sa aiba succes, foarte important este scenariul, primul lucru de care Maria tine cont atunci cand primeste o oferta. „Aleg un rol in primul rand dupa scenariu. Important este si regizorul, iar apoi banii. Poti sa ai un regizor excelent, foarte multi bani, dar un scenariu slab, care sa nu te ajute. Ca actrita pot sa ofer multe, dar daca personajul meu nu are un spectru larg, eu nu am ocazia sa arat ca pot mai mult”.
Pregatirea si imaginea sunt calitatile esentiale care asigura succesul unui actor, crede Maria: „Trebuie sa fii intotdeauna pregatit, sa fii atent si activ. In Romania, imaginea este foarte importanta”. Un plus pentru un actor este insa si naturaletea: „Cu cat esti mai normal cu atat esti mai iubit si apreciat”, spune ea.
Cu fiecare rol pe care il joaca, Maria traieste momentele importante din viata personajului pe care il creeaza. „In viata ti se intampla probabil sa te indragostesti de cinci ori, iar mie mi se intampla sa traiesc aceasta experienta cu fiecare personaj pe care il interpretez. Mi s-a intamplat sa joc lucruri pe care in viata mea personala sa nu le accept. Ca actrita trebuie sa inteleg de ce personajul meu a facut acel lucru si sa fiu de acord cu el”.
„Asistam la o revenire a filmului romanesc si oamenii vor sa vada, numai ca trebuie promovat. Din pacate, noi nu stim sa apreciem lucrurile de langa noi si le cautam la mare distanta”, crede Maria Dinulescu. Lipsa banilor din teatrul romanesc ii determina pe maestrii scenei sa se indrepte catre productiile de televiziune, care sunt bine platite: „Mi se pare ingrozitor sa vezi mari actori intr-o telenovela. Nu poti sa pui un asemenea mare artist sa-si piarda vremea. Este o mare lipsa de respect. Accepta insa pentru ca au nevoie de bani”, crede tanara actrita.
Din experienta pe care a avut-o in televiziune, Maria recunoaste obstacolul pe care l-a avut de infruntat: „Inca mai sunt oameni care te judeca daca joci in productii cu scenarii slabe. In televiziune nu exista timp. Au fost oameni care au avut o atitudine schimbata in acea perioada. Nu o sa uit niciodata ca nu m-au sustinut atunci cand eu aveam nevoie pentru ca nu aveam ce sa mananc si trebuia sa fac acel lucru”.
Notorietatea este principalul beneficiu pe care televiziunea i l-a oferit Mariei: „Televiziunea mi-a oferit notorietate pentru ca vinzi mult mai usor un produs in care joaca o astfel de persoana, dar si bani, pentru ca in televiziune se castiga cel mai bine. Banii m-au ajutat sa cumpar cartile pe care mi le-am dorit, sa merg la Ateneu de cate ori am vrut, sa fac o investitie profesionala”.
Povesti incredibile pentru afara
Revolutia si saracia sunt subiectele de film romanesc care ii impresioneaza pe cinefilii de peste granita: „Asigura succesul un lucru care nu i-l asigura in Romania: povestile din comunism, situatia politica grea, faptul ca oamenii nu au ce sa manance. Inca exista aceasta atmosfera de greu, de drame si de probleme. In societatea civilizata, aceste neajunsuri nu mai exista de ani intregi. Pentru ei sunt povesti incredibile. Pentru noi, realitate”.
Tanara actrita este de parere ca, pentru romani, a face un film este o necesitate. „Noi avem nevoie si este important sa facem aceste filme. Se vede ca se pune suflet si sunt facute la cel mai inalt nivel profesional”.
Povestea productiilor autohtone este, in cele mai multe cazuri, o drama. Maria crede ca romanii constientizeaza valoarea filmului, iar singura reticenta din partea acestora sunt povestile despre Revolutie: „Nu putem spune ca publicul din Romania nu apreciaza filmul romanesc. Trebuie sa aiba si ce sa aprecieze. Acesta nu inseamna numai drama. E important sa vorbesti despre lucrurile care au fost in tine ca sa poti trece la o alta etapa, dar nu poti sa faci filme numai despre asta. Pentru mine, filmul inseamna o poveste care curge”, spune Maria.
Cinematografia, crede ea, este o loterie: „Nu poti sa stii niciodata daca proiectul respectiv o sa aiba succes sau nu. Este un risc si o afacere, pentru ca sunt foarte multi bani la mijloc”.
CARTE DE VIZITA
Maria Dinulescu, o actrita premiata
> Maria Dinulescu s-a nascut la Ploiesti, pe 2 mai 1981.
> In 2003 a absolvit Universitatea Nationala de Arta Teatrala si Cinematografica „I.L. Caragiale” din Bucuresti (Sectia actorie, teatru si film).
> A jucat in numeroase scurtmetraje, in care a avut rolul principal, dar a avut si colaborari pentru voci de desene animate la postul Fox Kids.
> A jucat in „Blood in chocolate”, care il are ca protagonist pe starul francez Olivier Martinez.
> Printre premiile castigate cu filmele in care a jucat se numara:
> Palme D'Or - pentru scurtmetrajul de la Cannes cu „Trafic”.
> „17 minute intarziere” si „Poveste la scara C” - premiu de interpretare la Festivalul „CineMaIubit” .
> „Dust” - Premiul pentru imagine la Locarno si Mentiunea juriului la Fano.
> „17 minute intarziere” - selectionat oficial la Cannes.
> A fost descoperita de regizorul Catalin Mitulescu, iar cel care a format-o a fost Cristian Nemescu.
COMUNICARE Dependenta de informatii
Un obiect de care Maria este foarte atasata este laptopul sau, pe care il ia cu ea peste tot in lume. „In fiecare zi la 12 noaptea il deschid sa citesc ziarele din Romania, dar si pe cele straine. Pastrez legatura cu presa si cu prietenii pentru ca de multe ori nu am timp sa ma intalnesc cu ei. Toate scenariile si proiectele mele sunt pe laptop. Este o mica bijuterie, care ma ajuta enorm.”
AMINTIRI
Vedere de la Cristi
O vedere primita de la Cristian Nemescu, care i-a fost prieten apropiat timp de sapte ani si ii este actritei foarte draga: „Cristi mi-a fost foarte bun prieten si de cate ori pleca la festivaluri imi aducea cadouri, de cele mai multe ori vederi cu pisici, pentru ca imi plac foarte mult. Albastru este culoarea mea preferata, de asta am si ales aceasta vedere”.
TRUSA DE MACHIAJ
Ca vedetele de la Hollywood Pentru ca agenda Mariei este foarte incarcata, iar filmarile din ce in ce mai multe, trusa personala de machiaj o insoteste permanent: „Intotdeauna iau cu mine la filmari aceasta trusa de machiaj. M-a costat cateva mii de euro pentru ca am numai produse profesionale. Sunt intotdeauna pregatita pentru noi productii si numai pentru simplul fapt ca ea exista si este prezenta, filmele vin”.
TABLOU
„Prietenii ma vad infloritoare si colorata”
„Eram in Olanda acum trei ani si filmam un lungmetraj. Am intrat in Rijksmuseum, din Amsterdam. Ma uitam la fiecare tablou si am decis ca am sa merg pe langa tablouri si ma voi opri la cel care ma va impresiona. Am ramas in fata acestui tablou mai mult de 45 de minute. Pur si simplu m-am indragostit, pentru ca era puternic. Daca te uiti atent, sunt niste flori fotografiate in umbra, flori care se dezvolta. Pentru mine a insemnat ca acestea sunt oameni, cu toate stadiile vietii, atat din lumea aceasta, cat si din cea de dincolo. Cand persoanele apropiate ma viziteaza Ie rog sa se uite la acest tablou si sa-mi spuna care floare cred ca ii reprezinta pe ei si care pe mine. Parerile sunt insa diferite. Prietenii ma vad infloritoare si colorata, eu inca foarte tanara si putin atasata de lumea de dincolo.”
Sfatul Mariei Dinulescu
Toate la timpul lor
„Lucrurile vin atunci cand esti pregatit. Daca tot timpul esti ocupat, ai lucruri de facut, in acel moment incep sa vina si mai multe, pentru ca atragi energia respectiva.”
Fata nevazuta
Atasata de „lumea de dincolo”
> Una dintre pasiunile Mariei este dansul. „Pur si simplu il ador. E o forma prin care eu ma exprim foarte bine. Fac povesti pe care le transpun prin dans”.
> Astronomia este unul din hobby-urile actritei: „La un moment dat o sa renunt la actorie si o sa ma ocup de astronomie. Pentru mine spatiul este foarte important, iar ceea ce se intampla in jurul nostru ma fascineaza. Si noi suntem o stea printre multe alte stele. Vreau sa stiu ce se intampla”.
> Recunoaste ca este atasata de „lumea de dincolo”: „Mi se pare o minune cum mor oamenii. E incredibil cum acum te uiti la cineva, iar in secunda urmatoare realizezi ca nu o sa-l mai vezi niciodata. Este ca o baterie care se termina.
> Plecarea lui Cristi m-a marcat enorm. Mi se pare ilogica, anormala si-atunci, vrand-nevrand, m-am atasat de aceasta lume de dincolo. Prin disponibilitatile mele de imaginatie si creativitate pot sa-I simt aproape. Pentru mine, aceasta lume este o viata reala, la fel ca si cea de aici”.
> Ii place sa joace table: „Am table aduse din Turcia. Joc cu prietenii si le am tot timpul cu mine in masina. Tablele sunt exact ca in viata: ai niste sanse; daca stii sa faci miscarea potrivita si sa risti poti sa castigi”.