Din cuprinsul articolului
Desertul cu „ștaif” în cofetăriile Bucureștilor. În Bucureștii „Belle Epoque” cofetarii se întreceau în dedicații dulci, cum numai ei știau să facă.
„Toate au fost la vremea lor ceva exagerat/Timpul a trecut și lumea le-a uitat” era o melodie de pe vremuri.
Desertul dedicat lui Take Ionescu
Take Ionescu era un gurmand. I se spunea „Tăchiță Gură de Aur”, fiindcă era un excelent orator. Evident, își ținea talentul cu mese „cu ștaif”. Se pare că și din cauza unei astfel de mese a și decedat, la Roma fiind, pe 21 iunie 1922. De vină ar fi fost niște stridii, incorect pregătite. După acest fel de mâncare, „Tăchiță” ar fi murit de dor. De fapt, a și murit.
Prin 1908 însă, Take Ionescu a creat Partidul Conservator Democrat. În cinstea lui, cofetarii de la „Grand Hotel du Boulevard” au creat „Take Ionescu”. Desertul este făcut pe blat de migdale și cacao, peste care se pun cremă de ciocolată și de fistic pe care politicianul le adora pur și simplu.
Desertul Joffre
Unul din marii prieteni ai României în Marele Război fusese generalul (mai târzi mareșal) Joseph Jacques Césaire Joffre. În anul 1920, a revenit în România pentru a aduce o decorație din partea Republicii Franceze pentru Regele Ferdinand. Cum ofițerul de rang înalt avea diabet dar era înebunit după dulciuri, Casa Capșa s-a decis să îi facă o bucurie.
Furnizorul Casei Regale, Grigore Capșa a confecționat o prăjitură din unt, ouă, făină, arome , multă cacao. A optat să ilustreze semnul distinctiv al unui Mareșal al Franței, bastonul. Era practic, un fursec învelit în cremă de cacao. Rezultatul a fost apariția celebrei „Joffre”, constând în două bastonașe cilindrice acoperite cu glazură de ciocolată.
Marghilomana
Și pentru că desertul merge și cu o cafea, să ne amintim de faptul că fostul lider conservator, ministru și prim-ministru Alexandru Marghiloman adora cafeaua și coniacul. La o vânătoare, omul care-i prepara cafeaua, îi ducea armele, a primit sarcina să-i mai pregătească o cafea. Fiind la finalul vânătorii, acesta nu mai avea apă.
I-a fiert cafeaua în coniac (avea suficiente provizii). Alexandru Marghiloman a fost foarte mulțumit de combinația omului său de încredere. De aceea, chiar și la „Capșa” ori la alte cafenele de top ale Capitalei, el a cerut să i se prepare acest tip de cafea care i-a cucerit și pe ceilalți. Așa a apărut „Marghilomana”.
