Filmul "Ceva bun de la viaţă" spune povestea a doi tineri orfani care şi-ar dori să ajungă peste Ocean, în America, unde au impresia că toate dorinţele lor se vor împlini.
Însă nu pot strânge destui bani pentru a intra în Statele Unite. Unul dintre ei, Matteo (Corneliu Ulici) este mulţumit să muncească şi să aibă un trai bun, în timp ce Ginel (Dragoş Dumitru) crede că "munca e pentru proşti".
Cei doi se angajează pe post de mineri în Valea Jiului, un mediu extrem de dur şi periculos.
Un film pentru "omul uitat, omul obişnuit, omul părăsit"
Piţa a declarat pentru EVZ că ce l-a atras la acest film este mizeria. "Mizeria care e peste tot şi pe care nimeni n-o vede. Oamenii pe care i-am văzut în suferinţă în zona respectivă. Atunci mam gândit că merită un film care să-i atenţioneze pe guvernanţi, dacă nu pe toţi", explică regizorul.
Acesta a descoperit scenariul, scris de Răsvan Popescu, în arhivă, dar textul a fost modificat de Alex Molco. Acest scenariu a fost folosit de regizor pentru a-şi alege distribuţia, formată în mare parte din debutanţi.
"Fac probele filmând scene întregi din scenariu. Un scenariu e un şir de hârtii. Trec tot scenariul prin probe", a adăugat Piţa.

"Sunt lucruri pe lângă care trecem de multe ori nepăsători şi nu îmi fac mie un reproş, dar, mă gândesc că, aducând o astfel de lume pe ecran există posibilitatea de a fi văzută şi de alţii. Oricum comentariul meu, al filmului, este spre compătimirea acestor oameni. Nu cred că un spectator normal nu va fi impresionat văzând acest film. L-am făcut pentru omul obişnuit, omul de rând, omul normal, despre omul uitat, omul părăsit".
O altă inspiraţie pentru poveste este "exodul" recent al tinerilor, pentru ţări străine, în care îşi găsesc slujbe mai bune. "Faptul că trei milioane sau patru milioane de tineri pleacă într-o perioadă scurtă din ţara asta este dezastru, e catastrofă. Cu ăştia doi ne mai putem înţelege, dar faptul că îţi dispar din recensământ… Acum am văzut de curând că lipsesc trei milioane şi jumătate de români, plecaţi în altă parte. Poate că le e bine acolo", mărturiseşte, cu tristeţe vizibilă, Dan Piţa.
Un peisaj format din fier vechi
Tot despre cei care au plecat, regizorul spune că şi-ar dori o soartă mai bună pentru ei în România. "Pe mine m-ar fi mulţumit să fie aici şi să aibă de lucru. Să aibă ceva de făcut. Nu numai să dea zăpada, ci şi să creeze ceva, să construiască ceva. Sunt atâtea lucruri de făcut. Tot peisajul ăla industrial din film s-a năruit, s-a dus, numai fier vechi", spune Piţa.
Regizorul lucrează acum la un nou film, în care spune că probabil va folosi din nou nume noi.
"Nu cred că un spectator normal nu va fi impresionat văzând acest film. L-am făcut pentru omul obişnuit, omul de rând, omul normal, despre omul uitat, omul părăsit.“
DAN PIŢA, regizor

MENŢIUNI
Trei nominalizări la Gopo
"Am o listă mare de actori care au debutat la mine şi mă mândresc cu lucrul ăsta. Nu le cer nimic în schimb. Mă bucură pe mine când descopăr un actor bun, tânăr", spune Piţa, legat de tradiţia lui de a alege actori începători.
De altfel, Corneliu Ulici a fost nominalizat pentru debut la Premiile Gopo de anul acesta. Filmul mai este nominalizat şi pentru costumele realizate de Doina Levintza şi pentru imaginea semnată de Dan Alexandru.
"Eu nu am părăsit cinema-ul deloc. Între timp am mai făcut teatru şi alte lucruri, în aşa fel încât să păstrez relaţia cu platoul. Cum e să revin în sala de spectacol? Nu e aşa simplu. M-am dezobişnuit de atmosfera, de căldura, sunt lucruri care mi-au lipsit şapte ani de zile. Însă ce e ciudat e că o suită de filme ale mele se reiau la televizor. Nu e acelaşi lucru. Sala şi ecranul de televiziune sunt două lucruri separate. Din păcate, cred că sala va pieri cu timpul. Va deveni altceva cu timpul. Omul vine, vede jumătate de film, mai bea o bere şi merge să facă altceva. Nici televizorul nu mă deranjează, pentru că mi-am luat un televizor mare şi văd ca la cinema totul", a mai spus Piţa.
<iframe width="633" height="459" src="http://www.youtube.com/embed/EIBozbKJPz4" frameborder="0" allowfullscreen></iframe>