Cum să uiţi o femeie

Cum să uiţi o femeie

ROMANUL UNUI RĂMAS-BUN. Ultima carte a lui Dan Lungu aduce în atenţie strategii ale uitării, după dispariţia misterioasă a iubitei.

După „Raiul găinilor“ şi „Sunt o babă comunistă“, lui Dan Lungu, unul dintre cei mai traduşi scriitori români din tânăra generaţie, îi va apărea în curând un nou roman: „Cum să uiţi o femeie“. Volumul, „jumătate de dragoste, jumătate despre dragoste“, analizează resorturile psihologice ale uitării. Andi şi Marga sunt tineri jurnalişti şi lucrează la acelaşi ziar dintr-un oraşde provincie, ea la pagina de monden, iar el la cea de investigaţii.

„Andi e jurnalist nu pentru că o astfel de meserie asigură o mobilitate a personalului comodă pentru autor, ci fiindcă ac ţiunea romanului se desfăşoară în România de după ,89, când presa are un rol enorm în construcţia realităţii sociale“, a spus, pentru EVZ, autorul Dan Lungu.

Enigmă psihologică

Intriga nu e cea a unui roman poliţist, deşi într-o bună zi Marga dispare, lăsând un bilet de adio din care nu se înţelege nimic. În lipsa unei explicaţii raţionale, Andi apelează la un întreg arsenal de strategii ale uitării. Dan Lungu eludează aici tema comunismului, spre deosebire de celelalte romane ale sale. Evenimentele se derulează mai rapid, iar capitolele se leagă după principiul panglicii Moebius: „Deşi iniţial credem că avem două realităţi paralele, două suprafeţe, pe parcurs constată m că e una singură, evident contorsionată, ca şi psihologia personajului prin cipal. Andi încearcă să dezlege o enigmă psihologică“, a explicat autorul.

Dumnezeu, singurul terapeut

Ziaristul investigator pune la bătaie două strategii, prin care încearcă să-şi scoată iubita din cuget şi simţire: travaliul asupra propriei memorii, înşelătoare ca o oglindă sferică, şi discuţiile terapeutice despre Dumnezeu.

Alegerea titlului survine chiar din conţinutul romanului, editat de Polirom - Andi încearcă să o uite pe Marga. Eroul îl citeşte pe Kundera, nu pe Amos Oz, care a scris romanul „Să cunoşti o femeie“. „În fond, Andi trebuie să procezede fix împotriva titlului lui Oz: «să uiţi o femeie» înseamnă, într-un anumit fel, «să nu mai cunoşti o femeie». Cât despre uitarea unei femei, unii pot să o facă, alţii nu, pur şi simplu nu le reuşeşte“, afirmă autorul.

Spaima de gol

Tulburător şi amuzant, înfiorat de nelinişti existenţiale şi cutreierat de psihologii accidentate, „Cum să uiţi o femeie“ mizează pe dizolvarea mizantropiei şi recucerirea inocenţei, într-o notă de toleranţă. Cărţii nu-i lipsesc maliţia, autoironia şi umorul, cu care autorul ne-a obişnuit în celelalte volume.

„Dragostea e ca mersul pe sârmă, la înălţime: senzaţia de zbor şi bucuria stranie a libertăţii sunt mereu tensionate de ezitările centrului de greutate în căutarea echilibrului. Exuberanţa co pleşitoare se împleteşte inextricabil cu spaima de gol. În acest roman, dragostea nu e neapărat ceva frumos în sensul clasic al termenului“, consideră Dan Lungu. Frământările mistice nu-l duc însă pe Andi la convertire, ca în literatura de consum religioasă, ci îi dizolvă mizantropia şi îl ajută să-şi gestioneze propriul trecut.

„Pe parcursul unui deceniu, Dan Lungu a făcut trecerea de la palierul tinerei speranţe, cu voce mică şi ambiţii mari, la cel al scriitorului matur, profesionist“, consideră criticul Daniel Cristea-Enache. Titlurile botoşăneanului Dan Lungu, în vârstă de 40 de ani, au apărut ori sunt în curs de publicare în zece limbi străine.

"Cât despre uitarea unei femei, unii pot să o facă, alţii nu, pur şi simplu nu le reuşeşte. Să uiţi o femeie înseamnă, într-un anumit fel, să nu mai cunoşti o femeie.", Dan Lungu, scriitor

FRAGMENTE

„Am plecat. Cândva o să înţelegi“

„Abia atunci am zărit bileţelul pe masă. (...) Scria: «Dragă Andi, am plecat. Te rog să mă ierţi! Cândva o să înţelegi. Marga». Un scris de mână, cu litere mari, caligrafic, ca de şcol ă riţă proaspăt înţărcată. (...) A urmat un interval al uitării forţate, în care hotărâsem să las naibii toată povestea Margăi şi să mă comport ca şi cum n-ar fi fost. Însă creierul pro cesa conspirativ în subteran, în pofida voinţei mele, şi mă trezeam din senin gândindu-mă la trecut. Imaginea ei reuşea să se strecoare prin fisurile realităţii, uneori prin cele mai machiavellice mijloace. Împrumuta zâmbetul ei, de pildă, încasatoarei de la serviciile de salubritate. Apoi (...) am rămas cu o singură întrebare: de ce a dispărut subit, fără să fi discutat în prealabil? Bileţelul nu-l puneam la socoteală. Încercam să caut o explicaţie. Din păcate găseam nu una, ci mult mai multe.“

„SUNT O BABA COMUNISTA”

Roman ecranizat, de Stere Gulea

  • Dan Lungu (n. 1969, Botoşani) este cel mai tradus scriitor din tânăra generaţie.
  • A făcut studii postdoctorale de sociologie la Sorbona şi este redactor al revistei „Au Sud de l’Est” (Paris).
  • În 1996, iniţiază la Iaşi grupul literar Club 8.
  • Intre 2001 si 2002, redactor-şef al revistei de cultură Timpul.
  • În 2005, face parte din grupul de scriitori români invitaţi la „Les belles étrangeres”, Franţa. Romanul de debut, „Raiul găinilor” (2004; ediţia a II-a, 2007, Ed. Polirom), a fost patru luni în topul vânzărilor editurii franceze Jacqueline Chambon, iar ediţia germană a fost declarată, în decembrie 2007, cartea lunii în Germania.
  • Cel de-al doilea roman, „Sînt o babă comunistă” (2007, Ed. Polirom), se află în curs de adaptare cinematografică în regia lui Stere Gulea, iar versiunea franceză a cărţii a fost dublu nominalizată la Premiile Jean Monnet (Franţa, 2008).
  • Tot la Polirom a mai publicat două volume de proză scurtă, “Băieţi de gaşcă” (2005) şi„Proza cu amănuntul” (ediţia a II-a, 2008), iar alături de Radu Pavel Gheo a coordonat volumul colectiv „Tovarăşe de drum. Experienţa feminină în comunism” (2008).
  • Cărţi ale sale au apărut ori sunt în curs de publicare în limbile franceză, germană, italiană, spaniolă, poloneză, slovenă, maghiară, bulgară şi greacă.
  • Este distins cu Premiul Societăţii Junimea pentru activitatea literară pe 1993; Premiul Editurii Nemira pentru proză scurtă (1997); Premiul USR, filiala Dobrogea, pentru debut în proză (1999); Premiul Goethe Zentrum pentru promovarea originalităţii, ca reprezentant al Club-ului 8 (2001); Premiul USR, filiala Iaşi, pentru proză (2005), Premiul “V. Pogor”, al Primăriei Municipiului Iaşi, pentru activitate literară (2007).
  • Membru al Uniunii Scriitorilor din România.

Ne puteți urmări și pe Google News