EVZ publica fragmente din marturia lui Gheorghe Apostol, omul de incredere al lui Gheorghe Gheorghiu-Dej si eternul rival al fostului dictator Nicolae Ceausescu.

Evenimentul zilei” continua serialul „Secretele tovarasilor” cu fragmente din marturia lui Gheorghe Apostol despre cum a ajuns Nicolae Ceausescu sa conduca Romania. Mana dreapta a lui Gheorghe-Gheorghiu Dej (seful comunistilor), Apostol sustine ca fusese desemnat succesor al lui Dej chiar de acesta.

Acum in varsta de 93 de ani, el arata framantarile perioadei de pana la moartea lui Dej (1965) in cartea sa  „Eu si Gheorghiu-Dej”. Publicata in 1998, aceasta a fost tiparita in numai 700 de exemplare, destinate cunostintelor si catorva biblioteci din tara. Potrivit familiei Apostol, care a permis EVZ sa publice fragmente din lucrare, este pentru prima data cand acorda presei dreptul de a reda pasaje din carte.

Moartea lui Dej

Ultimul capitol descrie lupta pentru putere de la varful Partidului Comunist. Suntem in 1965, an in care Dej moare de cancer. Apostol enumera cateva ipoteze ale cauzei mortii. Pe prima o expediaza rapid: „Am aflat de la seful insotitorilor lui Dej ca, in timpul participarii delegatiei romane la intalnirea Tratatului de la Varsovia, Dej a fost cazat intr-o scoala cu dusumele aproape negre de petrol si fara caldura si ca in aceste imprejurari Dej a fost iradiat”.

Cea de-a doua ipoteza: iradierea cu uraniu. A inceput in momentul in care un alt demnitar, Chivu Stoica, i-a daruit lui Dej o bucata de uraniu pentru a celebra prima sarja din acest metal produsa in Romania. „Pune-o si tu in biblioteca”, i-a spus Dej lui Stoica. Un an mai tarziu, vicepremierul Gheorghe Radoi, ginerele lui Dej, vede uraniul si ii atrage atentia ca e periculos. Vin subalternii si masoara nivelul radiatiilor.

„In biroul lui Dej, aparatura a inceput sa zbarnaie, doza de radiatii era extrem de puternica”. Uraniul e luat din biroul sefului. „Nu dupa mult timp, seful de cabinet al lui Dej a murit de cancer. Dupa moartea sefului de cabinet a murit si Dej, tot de cancer. A murit de cancer si seful gospodariei de partid, care aproape zilnic il vizita pe Dej. A urmat la rand frizerul sau care il barbierea zilnic si apoi seful escortei sale.”

„Cu catva timp inainte de sfarsitul lui Dej, Maurer a propus Biroului Politic  sa nu mai mergem acasa la Dej. Este obositor pentru el. Sa mearga numai Maurer si Ceausescu pentru a-l informa despre problemele de partid si de stat. La randul lor, vor informa Biroul Politic de evolutia bolii sale. Am acceptat. Cu o saptamana inainte de moartea lui Dej, Maurer ne-a comunicat ca a invitat cativa specialisti din Paris pentru consultarea lui Dej. Concluziile specialistilor dupa consult au fost ca nu mai este nicio speranta. Liica, fiica lui Dej, mi-a spus ca specialistii francezi au repetat, de fata fiind Maurer si Ceausescu: „V-ati trezit prea tarziu sa ne chemati! De ce oare Maurer si Ceausescu nu au actionat la timp?”„

Seful de cabinet al lui Dej a murit de cancer. Dupa moartea sefului de cabinet, a murit si Dej tot de cancer. A murit de cancer si seful gospodariei de partid (...). A urmat la rand frizerul sau care il barbierea zilnic si apoi seful escortei sale.

Raportul "Tismaneanu"

GHEORGHE APOSTOL (n. - 1913). Membru al grupului de partid din inchisori, a ajuns membru al Biroului Politic, apoi prim-secretar al Partidului Muncitoresc Roman (1954-1955), ulterior numit vicepremier. Era considerat unul dintre posibilii succesori ai lui Dej, insa a fost impiedicat de premierul Ion Gheorghe Maurer, care l-a ajutat pe Nicolae Ceausescu sa preia puterea.

Acesta a adancit resentimentele lui Apostol fata de cei doi. A fost eliminat din conducerea PCR in 1969, dupa care a fost trimis ambasador in Argentina. Apostol a sustinut ca Ceausescu a ordonat Securitatii sa-l ucida. „Un leninist demodat, dezgustat de cultul lui Ceausescu”, el a fost printre initiatorii „Scrisorii celor sase”, sustinand astfel reformarea comunismului. „Fara o educatie ideologica sau culturala, el reprezinta oligarhia stalinista mediocra si dogmatica”. Acuzat de Silviu Brucan ca a cedat presiunilor de la interogatoriile de dupa scrisoare, el nu a mai intrat in politica dupa decembrie 1989. (Extrase din „Biografiile nomenklaturii”, Raportul „Tismaneanu”)

MIC DEJUN CU VOTCA

Stalin catre Dej: In locul tau o lichidam pe Pauker

In cartea sa, Apostol relateaza intalnirile cu Stalin la care a participat ca membru al diverselor delegatii ce mergeau la Moscova in anii ‘50. Intr-una dintre ele, Stalin s-a referit, in afara discutiilor oficiale, intr-un mod cu totul surprinzator la problema „Ana Pauker”. Dar sa vedem contextul evocat de autor. „Dupa razboi s-a produs o adevarata invazie a kominternistilor veniti din Uniunea Sovietica si cocotati sus de tot, in conducerea partidului si a statului. In fruntea tuturor acestora s-a aflat Ana Pauker, o femeie foarte ambitioasa, dornica sa imite la noi faima lui Dolores Ibaruris (n.r.  - lider comunist spaniol). Din pacate, pozitia ei si a grupului kominternist care s-a format in jurul ei veneau in contradictie cu interesele si nevoile poporului roman si s-a izbit de pozitia ferma legata de realitati a lui Gheorghiu-Dej si a celor care alaturi de el strabatusera impreuna calvarul inchisorilor burghezo-mosieresti”.

 „Grupul condus de Pauker, scrie Apostol, regreta ca la conducerea PCR nu s-a instalat „emigratia romana din URSS”, cu riscul enorm ca Romania sa devina o Republica Sovietica. In continuare, el relateaza discutiile avute cu Stalin despre excluderea Anei Pauker din partid. Se intampla la Kremlin, in iarna dintre 1952 si 1953.

„Stalin s-a incruntat, a scos cunoscuta-i lulea si punga de tutun. (...) „De cate ori ti-am spus, Dej, ca daca Ana Pauker pune piedici activitatii voastre s-o alungati din conducerea de partid si de stat (...) Spalati-va pe cap cu Ana Pauker (...)”„.Delegatia s-a ridicat si a plecat de la Kremlin la Hotelul Ararat. Insa la cinci dimineata, prim-adjunctul ministrului sovietic de externe ii trezeste din somn pentru a-i anunta ca Stalin ii invita la micul dejun la el acasa. Membrii delegatiei sunt luati de doua masini si transportati la un mic dejun neasteptat.

„S-a toastat pentru multe si la fiecare toast s-a baut votca. Stalin golea pana la fund fiecare paharel. Ne uitam la el si vedeam cum i  se invinetea nasul sau proeminent. La sfarsit, i se adreseaza lui Dej, privindu-ne fix pe fiecare in parte: „Dej, eu la Kremlin am prezentat punctul nostru de vedere oficial cu privire la Ana Pauker. Acum vreau sa auzi, Gheorghe Afanasovici, parerea mea personala despre tine. Eu am fost convins multa vreme ca prin vinele tale curge sange de proletar. Constat insa ca, de la o vreme, prin vinele tale curge sange de mic burghez. Comportarea ta fata de Ana Pauker este edificatoare. Eu, daca eram in locul tau, de mult ii trageam una la mir...”.

Miron Constantinescu intervine, spunandu-i lui Stalin ca Dej e sentimental. Dej se ridica si da tonul plecarii, iar la hotel ii spune lui Constantinescu: „La Bucuresti  vom propune membrilor Biroului Politic ca persoana care o va impusca pe Ana Pauker sa fii tu (...)!”. Constantinescu plange la propriu tot drumul pana la Bucuresti, dar, in final, Dej decide ca toata intamplarea sa ramana secreta. Grupul Pauker e exclus din partid fara executii.”

Anii '60

„Dej voia sa-l indeparteze pe Ceausescu”

„Increderea lui Dej in Ceausescu a fost zdruncinata foarte serios. S-a nascut in mintea sa ideea indepartarii sale din functia de secretar al CC al PMR. Dej era hotarat ca la Plenara care trebuia sa aiba loc la sfarsitul anului 1964-inceputul anului 1965 sa se produca aceasta masura impotriva lui Ceausescu. Se intrevedea apusul stelei lui Ceausescu. Agravandu-se boala sa, o astfel de plenara nu a mai avut loc. Maurer si Chivu Stoica au mizat pe apusul „stelei” lui Gheorghiu-Dej. Prin tradarea acestora dupa moartea lui Dej, promovand in functia de prim-secretar al CC-ului pe Ceausescu, au actionat contrar dorintei lui Dej, dorinta cunoscuta de cei doi. Acesta e adevarul despre relatiile cu Dej ale lui Nicolae Ceausescu.”

Dej era hotarat ca la Plenara care trebuia sa aiba loc la sfarsitul anului 1964-inceputul anului 1965 sa se produca aceasta masura impotriva lui Ceausescu. Se intrevedea apusul stelei lui Ceausescu. Agravandu-se boala sa, o astfel de plenara nu a mai avut loc.

APOSTOL contra CEAUSESCU

„S-a impus prin intriga”

Dej e pe moarte, iar tovarasii incep sa se agite. Cine ii va lua locul? In 1954, Apostol fusese ales secretar general al PMR (viitorul PCR). Peste un an, Dej revine. „El mi-a demonstrat ca este necesar sa revina in aceasta functie fiindca ne asteptam la actiuni neplacute cu Hrusciov in relatiile noastre de partid si de stat si trebuie sa aiba un interlocutor pe masura”. Apostol ramane insa omul sau de incredere si era sigur ca ii va lua locul la conducerea partidului dupa moartea sa. „Nu este adevarat ce sustine Maurer, precum ca Dej i-ar fi propus lui sa-i succeada in functia de prim-secretar. Dej avea aprecierile sale privind personalitatea lui Maurer. Eu cunosteam aceste aprecieri: ca este comod, desi este pregatit politic si profesional, si ca are tendinte sensibile spre preamarire”. Mai mult, spune Apostol, Dej ii spusese lui Maurer sa se pregateasca de retragere, fiind inaintat in varsta.

Cu Dej grav bolnav, Maurer spune, aprobat de Bodnaras, ca Dej vrea ca Apostol sa preia puterea. „Maurer face o precizare: Sa cunoastem parerea lui Chivu Stoica, Draghici Alexandru si Nicolae Ceausescu”. Toti erau membri ai Comitetului Central. Despre Ceausescu, Maurer spune ca va primi problemele agriculturii.

Cei sase se intrunesc. Maurer il propune pe Apostol, dar Draghici are o sugestie: „Inlocuirea lui Dej sa se produca dupa ce Dej ne va parasi pentru totdeauna. (...) Ce-o sa spuna opinia publica si cea internationala ca nici nu s-a asteptat ca Dej sa moara si l-am inlocuit?”. Maurer se declara de acord. „Cum as fi putut, in aceste conditii, sa strig si sa ma bat cu pumnii in piept in cadrul Biroului Politic: „Eu sunt cel propus de Dej?!”„, scrie Apostol.

Maurer dorea sa ramana premier, lucru de care nu ar fi fost sigur daca Apostol devenea prim-secretar. „Sotia lui Maurer nu ar mai fi plecat sa-si petreaca vacantele de vara la Paris, folosind fondurile in valuta stiute numai de el”. La randul sau, Chivu Stoica tintea functia de presedinte al Consiliului de Stat. Emil Bodnaras fusese ranit in orgoliu de criticile lui Dej pentru faptul ca isi cumparase iaht de la Londra si fiindca nu il ajutase pe Dej, in perioada cand erau ilegalisti, sa ajunga la Bucuresti inainte de 23 august 1944. Draghici era inamicul lui Apostol si prietenul lui Ceausescu.

In ziua mortii lui Dej, Apostol ii gaseste pe Ceausescu, Maurer si Chivu in biroul primului, hotarand sa convoace biroul politic si CC pentru alegerea noului lider. „Eu intreb: nu ne mai intalnim toti sase  cum am stabilit? Maurer intervine: nu mai este timp pentru asa ceva. Incep sa vina delegatiile straine pentru funeralii”.

In biroul politic, Maurer face anuntul-soc: „Consultandu-ma cu mai multi tovarasi cu vechime mai mare de partid am ajuns la convingerea ca inlocuitorul lui Dej sa fie tovarasul N. Ceausescu”. Apostol continua: „Nu a prezentat si alta candidatura cum ar fi fost normal. In sala, tacere mormantala. Am fost luati prin surprindere”. Maurer nu mai supune la vot socotind ca tacerea inseamna unanimitate. Schema se repeta in plenara C.C. Aproape nimanui din cei prezenti nu le venea sa creada (...). Tacere si la CC si, la fel, nu se supune la vot. „Iata cum s-a rezolvat problema succesiunii lui Dej si cum N. Ceausescu a devenit prim-secretar al C.C. al  PMR. Folosind intriga, santajul si promisiunile, Ceausescu s-a impus”. Incepea o noua era, care va duce Romania la dezastru.