Politica
Special
Cum l-a întors Iliescu pe Iordănescu pe banca Naționalei. Selecționerul era în grevă
Sursa: Arhiva EVZ
Din cuprinsul articolului
Ion Iliescu nu a fost pasionat de fotbal și de sport în general. Dar, ca politician hârșâit a înțeles locul fundamental jucat în societate de mișcarea sportivă. Ca lider la Cotroceni, a prins mare partea din cea mai mănoasă perioadă a echipei naționale, cea a „Generației de Aur”. Se spune că prăbușirea guvernului Nicolae Văcăroiu a fost evitată în 1994, atunci când România a făcut senzație la Campionatul Mondial din SUA.
Țara era la pământ din toate punctele de vedere, iar atenția românilor a fost distrasă de evoluțiile primei reprezentative. În 1996, naționala se pregătea pentru Campionatul European găzduit de Anglia. Iar așteptările erau uriașe. Existau mulți suporteri entuziaști care vorbeau chiar de posibilitatea ca România să câștige turneul final.
Anghel Iordănescu și Ion Iliescu, o decizie decisivă
Însă, în interior, situația era tulbure. Selecționerul Anghel Iordănescu era disperat din cauza blaturilor din campionatul intern. Divizia A era marcată tă de jocuri trucate, reciprocități regizate de celebra Cooperativă. Din care făceau parte Gloria Bistrița, Ceahlăul Piatra Neamț sau FC Brașov. A rămas celebre afirmația lui Romică Pașcu, președintele din acea vreme al brașovenilor. Care a spus că ar trebui ca nimeni să nu mai retrogradeze. Pentru că angajații echipelor care ar ajunge în „B” și-ar pierde locurile de muncă.
Chiar dacă naționala se baza în mare măsură pe jucătorii din afară, Iordănescu știa că fotbalul mimat în prima ligă nu va duce la nimic bun. Susținea reducerea numărului de echipe, de la 18 la 16. Așa că a amenințat că va demisiona. Era primăvara anului 1996. Selecționerul a făcut un gest fără precedent. A intrat în grevă. Și nu a stat pe bancă la amicalul cu Iugoslavia, pe 27 martie, disputat la Belgrad și pierdut de „tricolori” cu 0-1. Echipa a fost condusă de secunzii Costică Ștefănescu și Gabi Balint.
Ion Iliescu s-a implicat, 1996 fiind și an electoral, cu alegeri prezidențiale și parlamentare. Mai întâi, Iordănescu, însoțit de Mircea Sandu, președintele FRF, a avut o discuție cu președintele țării. A participat și Alexandru Mironov, ministrul Tineretului și Sportului. Selecționerul a fost de neclintit. Iliescu a insistat după câteva zile, a discutat între patru ochi cu „Tata Puiu” și a reușit să-l facă să se răzgândescă.
Restul anului a fost nefast pentru ambii. România a dezamăgit crunt la Euro 1996 și nu a trecut de grupe: 0-1 cu Franța, 0-1 cu Bulgaria și 1-2 cu Spania. Iliescu avea să fie învins la alegerile prezidențiale de Emil Constantinescu.
