Zeci de mii de oameni (30.000 după numărătoarea Jandarmeriei, 50.000 după cea a sindicaliştilor) şi-au strigat nemulţumirea în faţa clădirii Guvernului, timp de două ore, astăzi, în centrul Capitalei.
Treziţi cu noaptea-n cap să vină în Bucureşti la ceea ce a fost numit cel mai mare protest al timpurilor recente, bugetarii au făcut legea în Piaţa Victoriei. Pentru ei s-a închis traficul în zonă, iar poliţiştii şi oamenii de pe ambulanţă au muncit în plus. Norocul comercianţilor de la fast-food-urile din zonă, unde s-a stat minute bune la coadă pentru un cico, o merdenea, un hamburger sau o cafea. Organizaţi şi manipulaţi Dirijaţi de lideri locali, coordonaţi la rândul lor de cei centrali, protestatarii au început să sosească cu aproape trei ore înainte de începerea oficială a protestului, programată la ora 11:00. Înarmaţi cu fluiere, trompete, claxoane, tobe şi costumaţi multicolor, ei şi-au strigat supărarea în faţa clădirii executivului din care nimeni nu a ieşit să stea de vorbă cu ei. De pe scenă li se striga: hoţii! Iar ei purtau strigătul mai departe, vuiau şi tropăiau în ritmul claxoanelor, urlând din răsputeri „Hoţii, hoţii!” şi „Jos Guvernul!”. Devenită deja laitmotiv al protestelor, melodia „Pinguinul” le-a dat motiv tuturor să cânte şi să joace dansul făcut celebru de primarul Constanţei, Radu Mazăre. Vulgaritatea mulţimii era amplificată de mesajele simpliste şi cu înveliş dur lansate pe scenă, unde Guvernului i s-a urat să îşi bage în fund înţelegerea cu Fondul Monetar Internaţional, iar mulţimea a răsunat „Boc, ne-a tăiat de tot”. La miting şi la shopping Clădirea din Piaţa Victoriei a fost păzită de sute de jandarmi, pentru a zădărnici orice tentativă a manifestanţilor de a pătrunde. Deşi păreau virulenţi şi agitau steaguri, bannere cu aspre dojene şi fluierau şi strigau, oamenii nu erau cu adevărat motivaţi să protesteze. Pentru unii vizita la Bucureşti a fost un prilej de a pleca la plimbare sau la cumpărături prin oraş. Multe femei întrebau de diverse străzi sau de hipermarketuri. Câteva tinere din provincie voiau să ajungă la Mall şi plănuiau cum să facă să se întoarcă la timp pentru plecarea acasă. Alţi protestatari au stat la o bere la terasele şi restaurantele din zonă. Unii au ignorat avertismentul de a nu călca iarba din jurul Muzeului Antipa şi din Parcul Kiseleff şi au scos pachetele cu salam pregătite de acasă. Alţii au privit din rândurile din spate protestul, scuipând coji de seminţe şi bând sucuri colorate. După ei au rămas covoraşe de coji de seminţe, mii de PET-uri şi câteva tone de deşeuri de ambalaje. Discursuri la indigo De pe scena din mijlocul pieţei, liderii sindicali au urlat în microfon, enumerând greşelile guvernanţilor, suferinţa bugetarilor şi sărăcia ţării, sub diverse sintagme şi combinaţii lexicale. Primele rânduri de manifestanţi de lângă scenă le-au ţinut isonul, tropăind, fluierând, strigând „Jos Guvernul” sau „Hoţii, hoţii”. Cum mergeai către cei din spate, dădeai peste oameni plictisiţi, care mâncau seminţe, stăteau de vorbă la un suc şi o bere. Sub un cer când ameninţător şi gri, când senin şi fără urmă de nor, sute de oameni descumpăniţi, obosiţi, rătăciţi se căutau prin mulţime. Auzeai, printre fluiere şi claxoane: „Steluţa! Gina! Costelee!” Alţii se ţineau de mână ca la grădiniţă să nu se piardă. Ceea ce marile agenţii de presă internaţionale au relatat ca fiind cel mai amplu protest din ultimii ani a reflectat cosmopolitismul unei ţări, unde doctorii, profesorii şi muncitorii necalificaţi sunt trataţi la fel de guvernanţi indiferenţi la strigătele lor de nemulţumire. Sub deviza „Bucureştiul este noul Blaj”, urlată de cineva la microfon, mii de oameni curgeau către Piaţa Victoriei. „Veniţi în Piaţa Victoriei, astăzi Câmpia Libertăţii”.