Camerele de televiziune baletează în jurul acestui chip scos din ramă. Tipul stă în boxa acuzaţilor de parcă ar fi la slujba de duminică într-o mică biserică de ţară.
„Ambalajul” este mefistofelic, ţara şi-a dovedit încă odată renumele de calmă, imperturbabilă, elegantă senină, condamnându-l la doar 21 de ani de închisoare pentru un carnagiu îngrozitor. Iar el, criminalul, n-are nici o treabă. Sau dacă are, nu este numai una. Se poate citi pe faţa lui că se gândeşte, cu precizie, la ce va face când va ieşi din închisoare! La pârnaie sigur nu va muri de urât. Nu se va apuca de croşetat, bineînţeles, cel mai sigur se va apuca să îşi scrie memoriile, nici nu mai încape îndoială că va primi oferte spre publicare.
Vorbim despre Norvegia, vorbim despre Breivik, şi nu ştim cum de mai putem vorbi despre  verdictul care i s-a dat vineri. Ce este acum în mintea lui Breivik? „Nimic” nu constituie un răspuns plauzibil. "Anders este un copil pasiv care fuge un pic de contactul uman, un pic anxios, cu un zâmbet fals şi dezarmant. În mod ideal, el ar trebui plasat într-o familie stabilă", scrie pe fişa întocmită de un psiholog pe când Breivik avea doar patru ani. În ce „familie” mai stabilă decât Norvegia ar fi putut nimeri Breivik?!? 
Acolo unde nimeni nu îl va linşa în închisoare, şi nimeni nu îl va aştepta să îi ia beregata când va ieşi. Este foarte interesant traseul acestui nou tip de criminal.
„Branduit” deja de televiziunile care se bat pe el şi povestea lui, pregătit pentru scrisorile de dragoste pe care le va primi (oricât ar suna de…criminal) la pârnaie, vizat de Hollywood…Totuşi, cine e în spatele lui?…