CRONICA TV: Revoluţia lui Moş Teacă. Generalii de fişet. De la pensii tăiate la lipsa pemegheului

Feţe încrâncenate, schimonosite de ură. Fălcile încleştate umplu piaţa. Figuri de apevişti, cum le spuneam noi recruţii, cu dispreţ, înainte de 1989 (de la APV - Armată Pe Viaţă). Noi scăpam, ei însă erau condamnaţi definitiv.

Încerc să mi-i închipui în uniforme. Cu caschete şi epoleţi. Şi, brusc, îi recunosc. Sunt ei, şi alţii ca ei, cei care mi-au mâncat nouă luni de viaţă la Galaţi. Şi încă vreo câteva săptămâni în tot felul de convocări. Ca să fiu bine pregătit, să apăr ţara de imperialiştii americani. Între ei era o permanentă întrecere: care să fie cel mai "pizdos". Îmi îngădui, cu scuze, să reproduc aici termenul, pentru că el era total golit de conotaţii sexuale. "Al dracului" ar fi o traducere vagă şi blândă. Un ofiţer "pizdos" descalţă în picioarele goale un pluton, o companie etc, pe un ger de -25 de grade, ca să vadă dacă au tăiate unghiile de la picioare. I se năzare că are loc un atac al aviaţiei inamice sau un atac nuclear exact când treci printr-o baltă şi trebuie să te arunci la pământ. Îţi ordonă să speli pe jos în dormitor, după care vine în inspecţie cu bocancii murdari de noroi. Te pune în aplicaţii să treci cu tancul peste un pod şubred din lemn, care scârţâie din toate încheieturile.Dacă ţi-e frică să nu te prăbuşeşti în prăpastie, te dă jos şi-ţi spune: "Dacă eu trec, te împuşc!". Podul a rezistat, iar ăla s-a întors şi l-a împuşcat în cap pentru neexecutare de ordin. A fost retrogradat de la locotenent-colonel la maior. Şi a rămas în armată. Când am făcut eu armata, el instruia alţi răcani. Netulburat ca un bolovan.

Armata a fost o puşcărie în care eu şi colegii mei ne-am chinuit fără să învăţăm nimic folositor. Frig, foame, mizerie. Iar noi, TR-iştii, (cei cu termen redus, care intrasem la facultate), eram oricum cruţaţi, în comparaţie cu sărmanii răcani care aveau de făcut un an şi patru luni. Aceştia treceau printr-un proces de reeducare, un mic fenomen "Piteşti". Încă de la început erau luaţi la bătaie şi puşi la şmotru de gradaţii veniţi cu câteva luni înainte. Erau transformaţi în brute, numai bune să ia la bătaie şi să-i chinuie şi ei pe "pifanii" care veneau peste câteva luni. Iar întreg acest sistem criminal era impus chiar de ofiţeri. Indivizi ca aceia care protestează acum erau puşi să ne ţină tot timpul ocupaţi. Soldatul nu trebuie să gândească, el execută! Băteam pas de defilare ca nebunii, ore în şir, de parcă pe americani îi băteai defilând. Sau eram duşi la muncile agricole, să udăm porumbul cu cana. În schimb, cu arma am tras doar de trei ori în nouă luni. Cele mai liniştite clipe erau cele când "executam programul de citit presa". Stăteam în dormitor, pe băncuţe, şi ne holbam minute în şir în "Scânteia" (singurul ziar admis), vreme în care gândul zbura în libertate, la fete sau la mâncare. Plăcute au fost şi cele două experienţe de mers cu compania la Operetă, la "Teatrul Leonard". Spectacolele au fost minunate. Când am dat de căldura din sală, m-am tolănit în fotoliul moale, cu catifea vişinie, şi am adormit instantaneu. Din păcate, după vreo oră m-au trezit nişte bubuituri cumplite. Solista, o cucoană trecută bine de 50 de ani şi dolofană, în ciuda rolului de fetişcană, zdupăia în paşi de dans pe scenă ridicând praful din duşumea. Asta la "Silvia". La "Prinţesa circului" n-am mai auzit nimic. Am dormit buştean până la sfârşit.

Soldatul nu vorbeşte, el raportează. Chiar şi când întreabă. "Permiteţi să raportez: unde punem armele?" Dar, mai ales, ofiţerii, chiar şi cei superiori, cu puţine, rarisime excepţii, erau monumente de prostie. De imbecilitate. Moş Teacă era mic copil. Iată câteva mostre de ordine sau panseuri absolut autentice: "La pat să nu fie decât patul!" "În şir indian, unu câte unu!" "Sub pătură, fuga marş!" "Plutonul II să facă o cochetă să strângă bani şi să cumpere o mătură!" "L-am prins pe soldatul X cum sărea gardul să se ducă la una din oraş, cu care trăieşte în bobinaj" "Ce stai ca boul pe labe?" "I-am prins pe soldaţii Y şi Z că trânteau pietrele de şah şi nu lăsau plutonul să doarmă." "Totul e să ai pemegheu: Precizion Munision Guide (pronunţat fix aşa – n.m). Americanu’ are pemegheu şi (cu admiraţie – n.m.) ne trimite bomba drept în bască. Noi, dacă n-avem pemegheu, o trimitem în bălării." "Stai cu capul la cutie! Am văzut cu ochii mei, la o aplicaţie, cum un bou a scos capul din tranşeu şi o schijă i-a retezat coapsa (şi cu un gest brusc, sugerând retezarea, ducea palma la ţeastă – n.m.)." "În caz de ceva, iei rănitul de monoplaţi şi, cu paşi măreţi, te îndrepţi spre postul de prim-ajutor!"

Horoscopul lui Dom’ Profesor, 1 octombrie 2024. Julie Andrews împlinește 89 de ani 

Diana Șoșoacă, exasperată de bărbații care roiesc în jurul ei: Dacă mai îmi trimiteți hăndrălăi din ăia, vi-i bat

Pot să se supere toate caşchetele din lume. Adevărul e că, după 1948, când toată floarea Armatei Regale a fost exterminată în puşcării sau la Canal, armata a devenit o adunătură de politruci sfertodocţi şi de profitori ai regimului comunist, cu beneficii uriaşe –de la salarii şi pensii grase, până la mâncarea bună la popotă, când un popor întreg murea de foame. Plus cadourile şi atenţiile în schimbul cărora se acordau permisiile. Vorba unui veteran de la Cotul Donului: "Ăştia sunt generali de fişet!"