Se întâmplă în fiecare an. Şi ni se întâmplă, şi ni se întâmplă, de ne întrebăm şi noi cum de putem. Cum de putem exista, în micimea noastră, cum de ne mai putem ridica din poziţia şezând la nivelul elasticului... de marcă de la chiloţii lui Bote.

În fiecare an, Cătălin Botezatu povesteşte "cum este să mergi la Festivalul de la Cannes". Aflăm, tot în fiecare an, şi televiziunile au grijă de asta, că "designerul este nelipsit la fiecare ediţie a Festivalului de la Cannes şi dezvăluie câteva secrete". Şi începe Bote: "Totul este foarte bine planificat şi organizat. După ce ajung la Nisa, sunt preluat de un elicopter şi ajung la celebrul hotel Martinez care colcăie de vedete internaţionale. Pot să spun că pe etaj la mine stăteau Eva Longoria, Penelope Cruz şi mă întâlneam mereu cu Bruce Willis". El ştia? Bruce Willis? Ştia că se întâlnea pe etaj cu marele Bote? Lăsăm această întrebare să ne frământe până la anul, când, desigur, designerul se va întâlni pe alt etaj, cu alte celebrităţi, că doar nu o fi atât de redundant Cannes-ul încât să îi ofere lui Bote aceeaşi supă reîncălzită. "Ca şi în anii trecuţi, am avut ocazia să calc pe covorul roşu", spune designerul pe un ton din care rezultă că doar o aruncătură de praştie cu elasticul bine întins a împiedicat Cannes-ul să se afle complet la picioarele chiloţilor lui Bote. "La Cannes, să faci fiţe e un pleonasm". Băiatul are dreptate aici. Şi, în fond, totul este să te afişezi. Chiar, cum este să... mergi?