L-am cunoscut pe Adrian Mutu cu ani în urmă. Am lansat cu ajutorul lui ziarul Averea, devenit Click, am fost la Roma, la nunta lui, dar, mai ales, am vorbit mult la telefon. Pe vremea când Averea (Click) se pregătea, Adrian acceptase să fie imaginea noastră. Eu eram directorul ziarului şi mă număram printre cei mai interesaţi ca treaba să iasă bine. Din acest motiv vorbeam foarte des.

De peste tot, oamenii din jurul meu, pentru că eu mă lăudam că discut cu Mutu, erau foarte interesaţi ce face el, atunci. Probabil că este sufocat de această simpatie. Cred că nici nu ştie să o administreze. Am să dau un exemplu. Bănel Nicoliţă stătea la un bloc de mine. Ne întâlneam la magazinele din zonă, aproape, zilnic. Faţă de Miu, care a locuit şi el pe acolo şi se aliase cu toţi boschetarii, Bănel părea un băiat cuminte, respectuos şi liniştit. Dar boschetarii îl tot şicanau, probabil cu speranţa că fotbalistul le va scăpa ceva mărunţiş. Am fost frapat de faptul că boschetarii respectivi erau totuşi microbişti convinşi şi înrăiţi. Astăzi, de exemplu, îi pupau mâinile lui Bănel, care aştepta la rând la o alimentară, pentru că marcase un gol important, şi câteva zile mai târziu, în acelaşi loc, aceleaşi persoane îl înjurau sever pentru că ratase. Îi povesteam toate astea lui Mutu, la telefon. Mă gândeam că orice întâmplare din ţară i-ar putea face plăcere, dar insistam şi asupra faptului că viaţa unui fotbalist este ciudată, fanii sunt dificili şi schimbători, iar tu, ca fotbalist de succes trebuie să ai moralul foarte robust. Mutu mi-a dat atunci o replică care nu-mi iese nici astăzi din cap. El s-a mirat că Bănel nu s-a luat la bătaie cu boschetarii care-l înjuraseră. Poate o reacţie firească a unui om tânăr, cu sânge care se încălzeşte repede. Dar o reacţie sinceră. El mi-a spus exact ce gândea. Cam aşa a procedat mai tot timpul în cariera lui. Acum, după tot felul de peripeţii, Mutu reintră pe prima scenă fotbalistică a ţării, chiar dacă nu ne-am calificat. A marcat în ultimul meci şi, cu siguranţă, va marca şi în următorul. Îl vom iubi din nou. Şi el va face iar o boacănă căci viaţa mondenă, de aici şi de aiurea, "îl aşteaptă cu nerăbdare".