După trei ani de la transplantul facial, Isabelle Dinoire încă mai suferă când se priveşte în oglindă.
Isabelle Dinoire, franţuzoaica de 41 de ani care a fost supusă, în urmă cu trei ani, primului transplant facial din lume, recunoaşte că încă nu s-a obişnuit cu noua ei înfăţişare „împrumutată“ de la o donatoare decedată, potrivit cotidianului britanic „The Daily Telegraph“. „Nu este a ei, nu este a mea, este a altcuiva“, a declarat Dinoire. „Înainte de operaţie, mă aşteptam ca noua mea faţă să-mi semene, dar după operaţie s-a dovedit că era jumătate a ei, jumătate a mea“, a subliniat ea.
Probleme de natură psihică
Dinoire, mamă a doi copii, divorţată, care locuieşte în oraşul Valenciennes, din nordul Franţei, susţine că are nevoie în continuare de foarte mult timp pentru a se obişnui cu noua ei înfăţişare. Tocmai din acest motiv, medicii care au efectuat transplantul au avut nevoie de aprobarea unei comisii de etică din domeniul sănătăţii, conştienţi de problemele de natură psihică cu care se confruntă un astfel de pacient.
În general, comisiile de etică refuză efectuarea unor astfel de operaţii, deoarece nu sunt considerate intervenţii de succesul că ora să depindă viaţa unui pacient. Transplanturile de ficat, rinichi şi inimă se desfăşoară de ani buni, dar cele faciale sunt considerate, în special de psihologi, drept o intervenţie asupra unei părţi sacre a corpului unei persoane, care îi defineşte identitatea.
Mutilată de propriul câine
Isabelle a primit un nas, gură şi bărbie nouă, în noiembrie 2005, după ce câinele său i-a sfâşiat faţa. Tot ce-şi aminteşte acum este că şi-a descoperit faţa mutilată abia la câteva ore după nefericitul incident, când a încercat să-şi aprindă o ţigară. „Imediat ce am văzut faţa Isabellei, nu am mai avut nevoie de alte argumente. Eram convins că trebuie făcut ceva pentru acest pacient“, a declarat Jean-Michel Dubernard, chirurgul care a coordonat complicata intervenţie chirurgicală desfăşurată la spitalul din oraşul francez Amiens.
Femeia a avut nevoie de mai multe exerciţii de fizioterapie pentru a-şi activa muşchii faciali după operaţie. În pofida dubiilor privind identitatea sa, franţuzoaica recunoaşte că, din punct de vedere fizic, are o faţă. „Face parte din mine, am sentimentul că mă uit la ceva frumos, accept să mă privesc acum, dar nu a fost uşor la început“, a adăugat ea.
Recomandările noastre
