Luni după-amiază, televiziunile de ştiri au fost cât pe-aci să explodeze pentru a putea lăsa loc titlului aţâţător: "Reuters: Băsescu pariază pe planul lui Putin".

Venite în platou cu machiajul făcut în grabă, duduile-prezentatoare, foste fătuce-reporteriţe, au deschis guriţa şi, poticnindu-se în virgule, au dat citire unui text potrivit căruia "prestigioasa" agenţie Reuters compară desemnarea lui Mihai Răzvan Ungureanu drept premier cu manevra prin care, cu ani în urmă, Boris Elţîn şi-a ales succesorul prin numirea lui Vladimir Putin în fruntea Guvernului rus.

Titlul şi textul au fost repetate aidoma, până la deznădejde, pe toate televiziunile din România, pe toate radiourile cu sau fără acoperire naţională, pe toate site-urile colective sau personale. Nu mai era nevoie să te osteneşti urmărind mai multe televiziuni. Ajungea să te uiţi la una. Era limpede unui avizat în materie de presă că toate instituţiile media din România luaseră titlul şi ştirea după o agenţie de presă autohtonă, suficient de bogată pentru a avea abonament la Reuters şi suficient de şcolită pentru a avea în redacţie un angajat care s-o rupă binişor pe englezeşte.

Seara, la talk-show-urile cu iz de târg duminical în Moldova de Jos, titlul şi textul de peste zi au fost tocate mărunt-mărunt şi puse la fiert în oala clocotindă a partizanatului tâmp.

Judecând după freamătul iscat în ograda politico-mediatică băştinaşă ai fi crezut că în acea zi se petrecuse un eveniment de răscruce în viaţa neamului românesc. Ne lansase Rusia un ultimatum ca până la miezul nopţii să-i dăm Moldova de peste Prut, cu dulcele târg al Iaşiului cu tot?Anunţase preşedintele american că România urma să devină al cincizeci şi unulea stat al SUA? Nici vorbă.

O agenţie de presă din Vest difuzase luni, 20 februarie 2012, la 8 şi ceva dimineaţa, un text despre România, unul dintre numeroasele materiale pe care instituţia le pune zilnic pe flux cu mişcarea mecanică, fără suflet, prin care clientul pune o pungă cu mălai pe banda casierei de la supermarket.

S-ar cuveni, poate, să mă nedumeresc, preţ de câteva rânduri, de această expresie stridentă a complexului provincial împărtăşit de lumea politico-mediatică din România faţă de presa occidentală. N-o fac. Şi din simplul motiv că prosternarea în faţa literelor tipărite în Vest nu e o stare de azi, de ieri în societatea noastră.

Pe vremea lui Caragiale, liberalul Dimitrie A. Sturza publica sub nume nemţesc, în ziarul Politik de la Viena, articole antidinastice, pe care le reproducea în presa din ţară sub genericul: Ce scriu străinii despre noi.

Coaliţia politico- mediatică Jos Băsescu! a găsit un nou prilej de a da sfoară în ţară că regimul a mai primit o lovitură în planul imaginii internaţionale prin acest comentariu al "prestigioasei“ agenţii de presă Reuters.

La început, luându-mă şi eu, ca prostu’, după cele zise şi scrise de presa română, m-am întrebat ce i-a apucat pe cei de la Reuters să compună o asemenea trăsnaie: Compararea momentului din ianuarie 2012 de la Bucureşti cu cel din august 1999, de la Moscova, operaţiune nu numai confuză profesional, dar şi tendenţioasă politic. Oricât de mare duşman al lui Traian Băsescu ai fi, îţi trebuie o grozavă acrobaţie intelectuală ca să vezi în România lui 2012, membră a NATO şi a UE, constrânsă, aşadar, la respectarea unor standarde democratice, Rusia lui Boris Elţîn din 1999, abia ieşită din autocraţia bolşevică şi stând mai departe sub semnul Tătucului la picioarele căruia cad masele de pravoslavnici ruşi, din Urali până în Siberia.

Brusc însă s-a deşteptat în mine instinctul de cercetător într-ale Istoriei. Un instinct care m-a obligat şi mă obligă să nu mă pronunţ asupra unui document până nu-l văd cu ochii mei şi, mai ales, nu-l parcurg cu creionul în mână.

Acest instinct – am mai mărturisit-o – m-a făcut, în cei 20 de ani de gazetărie liberă, să manifest prudenţă faţă de documentele invocate în presa noastră liberă prin citate rupte din context de două ori: o dată de agenţia care a făcut din document o ştire şi a doua oară, de redacţia ziarului sau televiziunii, care a făcut o ştire din ştirea agenţiei.

Mi-era limpede cum se petrecuseră lucrurile. O agenţie de presă românească alcătuise o ştire din comentariul de pe Reuters. Pentru ca redacţiile abonate să o preia, agenţia supralicitase nota de senzaţionalism ieftin a textului dată de trimiterea la manevra lui Boris Elţîn.

Ajunsă în redacţii, ştirea fusese preluată rapid, pe nemestecate, fără o minimă verificare a sursei, mai ales că senzaţionalismul promitea rating sau tiraj. Nimeni din redacţii, de la cei care pur şi simplu copiaseră ştirea agenţiei româneşti, până la cei invitaţi la talk-show-uri – lideri de opinie, politicieni, aşa-zişi specialişti – nu catadicsise să meargă la sursă: Comentariul difuzat de Reuters luni, 20 februarie 2012, la ora 8.20 dimineaţa. Parcurgând comentariul, semnat de Radu Marinaş, corespondentul local al Agenţiei, am rămas, vorba lui Gelu Voican-Voiculescu, perplex.

Titlului, care sună, Preşedintele României pariază pe Planul Putin şi nu Băsescu pariază pe Planul Putin, cum i s-a atribuit agenţiei de către presa românească, îi urmează aceste rânduri: "Preşedintele unui fost stat comunist în furtună economică îl unge pe şeful serviciului secret ca succesor al său. Sună familiar? Preşedintele României Traian Băsescu şi-a numit un vechi aliat, Mihai Răzvan Ungureanu, în funcţia de premier şi care e acum candidatul probabil la preşedinţie, când mandatul lui Băsescu expiră, în 2014, spun seniorii partidului, o mişcare care ar aminti de promovarea lui Vladimir Putin de către Boris Elţîn în Rusia, cu mai mult de un deceniu un urmă“.

Sunt primele 5 rânduri dintr-un text care însumează 60 de rânduri mari şi late.

Agenţia românească a folosit pentru ştirea ei doar aceste 5 rânduri. Redacţiile care au primit ştirea agenţiei româneşti, se referă doar la ele, fără a avea habar că îi urmau alte 55 de rânduri, care constituie, de fapt, adevăratul conţinut al comentariului. Dacă ar fi catadicsit să meargă la sursă, duşmanii politico-mediatici ai lui Mihai Răzvan Ungureanu ar fi leşinat după lectura comentariului. Cele cinci rânduri de introducere, în frunte cu titlul, alcătuiesc, în realitate, o ipoteză căreia comentariul propriu zis se străduieşte să-i demonstreze caracterul forţat.

Atât în comparaţia cu Vladimir Putin, cât şi în toate consideraţiile din articol, Mihai Răzvan Ungureanu beneficiază de un elogiu atât de pronunţat de ai crede, o clipă, că e vorba de un text scris de Departamentul de Presă al SIE, decât de corespondentul de la Bucureşti al agenţiei Reuters.

Astfel, Mihai Răzvan Ungureanu, dat fiind că "a studiat la Oxford“, "are o perspectivă prooccidentală“; "ca ministru de Externe şi ca şef al SIE, a cooperat excelent cu SUA şi cu alţi membri NATO“. Mai mult, a intrat în conflict cu fostul premier (Călin Popescu Tăriceanu), susţinându-l pe preşedinte în menţinerea trupelor în Irak. "Fluent în patru limbi şi cunoscut drept un administrator competent“, Mihai Răzvan Ungureanu e speranţa PDL de a câştiga scrutinul parlamentar, dar şi a Opoziţiei, în vederea unui Dialog cu Puterea.

Ce mai încolo şi încoace, parcurgând comentariul agenţiei Reuters, am simţit că abia mă mai ţin picioarele, atât de grozav mă copleşise mândria de a avea ca premier al ţării pe Mihai Răzvan Ungureanu!

Nu mai încape nicio îndoială. Textul difuzat de Reuters are menirea de a prezenta străinătăţii desemnarea lui MRU drept premier ca un moment benefic pentru orientarea pro-occidentală a României. Referirile la Vladimir Putin din titlul şi din primele 5 rânduri nu sunt altceva decât un "cârlig" pentru a stârni interesul cititorilor faţă de un comentariu pe care altfel nu l-ar fi luat în seamă, dat fiind că viza o întâmplare dintr-o provincie uitată a Europei.

Că adversarii lui Traian Băsescu din presă şi din politică au ridicat în slăvi un articol cu iz de propagandă pentru străinătate e o altă poveste. O poveste ţinând de prostia care însoţeşte, de regulă, ura ca stare definitorie în presă şi în politică. Citiți și:

• Manipulare tip Antena 3, cu Reuters şi NY Times