E o dimineaţă ca oricare alta. Mă trezesc tot la şase, mă apuc de citit, beau aceeaşi cafea şi fumez aceleaşi ţigări. Sunt încă sub influenţa unor imagini ce mi s-au arătat într-un vis ce m-a purtat pe aripile lui până dimineaţă.
Vecinul de lângă mine pleacă devreme. Aud cum tuşeşte şi încuie uşa. Coboară zgomotos scările. E timpul să mă pregătesc şi eu. Acelaşi drum, tocit de roţile maşinii, mă duce la cabinet. Am norocul de a fi singur. Nici o asistentă venită, nici un pacient care se aşteaptă ca eu să-i rezolv toate problemele. Îmi fac un ceai, aprind o ţigară şi dau drumul la calculator. Câteva bătăi în uşă mă scot din reverie. Mă uit curios spre persoana care a intrat. - Bună dimineaţa, dom’ doctor. - Bună dimineaţa, fac eu plictisit. Ce s-a întâmplat? - Vă rog să veniţi cu mine până la vecina. Copilul e bolnav, ea nu a fost acasă ieri toată ziua, nu ştiu în ce stare e. Asta se numeşte solidaritate umană la sat. În oraş nu ştiu dacă se fac asemenea gesturi. Iau femeia cu mine şi plecăm într-o călătorie ce mă înfioară şi acum. Recunosc drumul. Ştiu unde mă duc. Este un copil născut cu hidrocefalie, are aproape un an, a fost operat pe creier de multiple ori iar mă-sa este o tută de 23 de ani. Nici măcar măritată. Genul care pleacă de acasă de câte ori are ocazia. Fără să stea prea mult pe gânduri. Am avut multe contre cu ea. Am sfătuit-o de mii de ori să meargă la spital, să se ocupe de ăsta mic, pentru ca a trecut vremea când doctorul, conform indicaţiilor comuniste, era obligat să facă de toate. Inclusiv să legene copilul, dacă situaţia o cerea. Ajungem acolo. Intru în curte. Spre norocul meu, nu e nici o javră care să mă ia la rost. La ce nervi rumegam cred că o făceam poster dacă îmi ieşea în cale. Bat la uşă. Rag vreo cinci minute şi într-un final se deschide. Iese mama copilului, buhăită de somn, cu ochii umflaţi, cu părul în toate direcţiile. - Neaţa. Unde e copilul? Am auzit că e bolnav. - Face febră 38 de câteva zile. - Lasă că văd eu. Intru în casă. Un hol întunecos. Miros de menajerie. Frig de-ţi pătrunde în oase. Mă uit în dreapta şi era să cad. Pe o masă, în mijlocul camerei, un moş vânăt la faţă. - Ce dracu e cu ăsta? Întreb. - Aaaa.. A murit tata la spital şi l-am adus ieri acasă. Mâine îl înmormântăm - îmi spuse ea senină. Beton. Habar nu aveam de asta. Mă rog, trec mai departe. Intrăm în camera unde stă copilaşul. O căldură ca în saună. Un miros de alcool, transpiraţie şi încă ceva nedefinit testează tăria mea de a controla reflexul de vomă. Pe un pat dormea unul îmbrăcat, cu o căciulă în cap, cu nişte laţe ce ieşeau de sub ea şi cu o barbă deasă. Ţinea în braţe o tastatură. Avea ciorapi negri, găuriţi, iar trei degete gri mă salutau. Pe un alt pat dormea unul în blugi şi într-o cămaşă verde, tras la faţă şi slab ca un rezident al camerelor de gazare. Nici măcar glasul meu sonor nu tulbură somnul acestor indivizi minunaţi. - Unde e copilul? - Pe cuptor. - Mă fată, dacă tu ai avea febră şi eu te-aş ţine la 50 de grade, nu prea te-ai simţi bine, nu? Ai avea ceva probleme cu sănătatea, nu? Consult copilul. Îl dezbrac şi văd că e nespălat, plin de tot felul de eczeme. Iau decizia supremă: - Îmbracă-l! Te urci în maşină la mine şi plecăm la spital. Dacă scoţi vreun cuvânt până ajungem acolo, jur că îţi tai tendoanele, zdreanţă - spun eu cu o privire fixă şi cu un ton pe care doar Dracula îl mai folosea. Asta nu spune nimic. Se uită la mine, trage nişte blugi pe ea şi mă urmează. Vă doriţi să fiţi în locul meu? Vă doriţi să practicaţi medicina în ţara asta, cu oamenii ăştia? Vindecătorul este medic si scriitor din Suceava. Citiți și alte opinii de același autor:
- Gladiatorul comunal
Detalii despre proiectul VOCILE DREPTEI:
- VOCILE DREPTEI: Un nou pol de opinii şi dezbateri pe evz.ro
În fiecare zi veţi avea ocazia să vă întâlniţi, pe evz.ro, cu autori cunoscuţi care vor explica, promova şi dezbate un set de idei care poate să stea la baza unei noi viziuni pentru viitorul României. Opiniile pe care le veţi regăsi şi comenta în rubrica „VOCILE DREPTEI”, sunt menite să creeze publicului larg o imagine cât mai clară asupra prezentului, o înţelegere mai bună a trecutului şi o perspectivă pentru viitor. Urmăriţi aici TOATE editorialele şi dezbaterile din proiectul VOCILE DREPTEI!
Recomandările noastre
