Cumparati-va un televizor plat, LCD si un sistem de boxe surround, cu cinci difuzoare mici si unul de bas: o investitie nu foarte apasatoare, de 1.500-3.000 de lei, care ar trebui sa va aseze aproape intr-o sala de cinematograf.
In realitate, ea nu va face decat sa va zapaceasca ochii si urechile, ca urmare a semnalului prost, video si audio, livrat de televiziunile romanesti si cablisti.
O prima constatare suparatoare este ca majoritatea filmelor de la TV se vad mai prost decat cele furate de pe internet. Pare incredibil, dar nu trebuie nici macar sa dai banii pe un DVD: un lungmetraj bine comprimat cu un codec de felul xvid si pus pe un singur CD ofera o experienta a vizionarii superioara transmisiunilor de cablu.
Aici, fetele sunt rosii - sau, dimpotriva, verzi -, iar sunetul e mono sau oscileaza intre stereo si mono. Calupurile de publicitate incep brusc sa bubuie la parametri asemanatori cu ai unei emisii normale, dupa care te arunca inapoi in haraiala talk-show-urilor si a jurnalelor.
Microfoanele si lavalierele („mustele” prinse cu o clama de reverul intervievatului) folosite de Realitatea TV, TVR si Antene pe teren fasaie, haraie si „papaie”. Singurele care pastreaza standarde mai ridicate si la imagine, si la sunet sunt televiziunile lui Adrian Sarbu, cu exceptia Pro Cinema, unde, la filmele vechi, calitatea mai proasta este explicabila.
Una peste alta, totul e posibil, de la imaginea virata sau supraexpusa la luminile puse aiurea si grafica murdara, pe langa problemele de sunet deja amintite. Specialistii ar putea spune mai exact si care e „aportul” companiilor de cablu la aceasta calitate foarte scazuta.
Repartitia vinovatiei e insa o preocupare mai curand romaneasca. Televizoarele si sistemele de sunet de calitate devin accesibile telespectatorului obisnuit, iar prin intermediul lor, sfortarile „calitative” ale televiziunilor romanesti se lasa cu dureri de cap la vizionare.
E un motiv pentru care acestea isi creeaza aceleasi probleme de supravietuire pe care le-au avut casetele audio in fata CD-urilor. Sau, altfel spus, televiziunea e in Romania o marfa pentru saraci. Dar saracii incep sa aiba televizor LCD si pretentii.
Recomandările noastre
