ULTIMA ŞANSĂ. În lipsa medicamentelor „clasice”, suferinzii testează pe propria piele citostatice de ultimă oră.

Există în România bolnavi care beneficiază gratuit atât de tratament oncologic revoluţionar, cât şi de analize scumpe, în condiţiile în care medicamentele obişnuite sunt inaccesibile pentru majoritatea suferinzilor. Nu sunt simpli „cobai”, aşa cum s-ar crede: medicamentele sunt într-o fază avansată de testare, cu risc mult mai mic pentru pacienţi. Beneficiile terapeutice ale medicamentului testat sunt deja dovedite.

Cei câţiva pacienţi acceptaţi în fazele finale ale studiului clinic „îngroaşă”, în schimb, statisticile necesare producătorilor de medicamente pentru obţinerea apro bărilor de comercializare.

Un astfel de subiect este şi Ca melia Boianu, 51 de ani, din Bucureşti. Ea suferă de adenocarcinom bronho-pulmonar neoperabil, cu multiple leziuni secundare în ganglioni, ficat şi oase. Chiar dacă deznodământul ar putea părea unul previzibil, pentru dr. Alexandru Grigorescu, oncologul-investigator care se ocupă de un astfel de studiu clinic aflat în faza a III-a, în cadrul Spitalului Fundeni din Capitală, participarea la acest experiment este o şansă de a prelungi viaţa femeii.

Afecţiunea Cameliei s-a încadrat în protocolul transmis medicului curant de către reprezentantul unui CRO (Clinical Research Organization), intermediarul interpus între oncolog şi fabricantul de medicamente. Rezultatul este vizibil - Camelia Boianu încă poate veni pe picioarele ei la spital, de trei ori pe lună, pentru tratament.

Alternativă la tratamentele scumpe

Camelia a ales să fie subiect al acestor studii clinice deoarece tratamentele convenţionale de pe piaţă sunt foarte scumpe în momentul de faţă. La o pensie de 400 de lei pe lună, nu avea altă şansă de acces la un tratament care să-i prelungească viaţa.

Femeia a ajuns la Spitalul Fundeni în luna ianuarie a acestui an. A fost pensionată pe caz de boală acum 14 ani, din cauza unei pareze pe partea dreaptă şi a unui accident vascular. Lucrase la turnătoria Electromagnetica, în mediu toxic, apoi în comerţ.

A descoperit boala abia în decembrie 2008, deşi semnele se instalaseră de câteva luni. Camelia nu le-a dat însă prea mare importanţă. A tuşit din ce în ce mai des, a luat „buline“ pentru răceală, însă medicaţia „după ureche“ nu şi-a făcut efectul. Când medicul Alexandru Grigorescu a pus diagnosticul, cancerul se instalase deja în tot organismul şi nu mai era operabil. Aşa că a introdus-o pe femeie într-un studiu mai „uşor” de suportat, date fiind antecedentele sale medicale.

„Mă lupt cu boala cu zâmbetul pe buze”

Pentru că-i displace ideea de a sta în spital, Camelia Boianu îşi administrează singură citostaticele, acasă. Apoi, la fiecare 14 zile de pauză, timp de trei săptămâni la rând, pacienta vine câte o zi în spital pentru tratamente suplimentare. Chiar dacă la începutul studiului s-a simţit foarte rău şi a slăbit 10 kg, între timp şi-a revenit. Ştie că este grav bolnavă, dar nu se dă bătută. Nu aşteaptă miracole şi se luptă cu boala, „câte zile o va mai ţine Dumnezeu pe pământ”.

Camelia are şi câteva cuvinte pentru cei care nu se simt bine: „Îi sfătuiesc pe cei care au cea mai mică problemă să se ducă repede la doctor. Pot omorî răul din faşă”. În final, Camelia le transmite altor bolnavi de cancer să aibă încredere în medici şi tratament şi să nu se lase bătuţi „Eu una mă lupt cu boala, cu zâmbetul pe buze, chiar dacă ea îmi macină organismul”, a conchis pacienta.

PĂRERE DE RĂU

„Este practic imposibil să-i ajutăm pe toţi”

Doctorul Alexandru Grigorescu spune despre pacienta sa că este o „norocoasă“. Adenocarcinomul său bronho-pulmonar a făcut-o eligibilă pentru studiul clinic de fază III, de care oncologul se ocupă în acest moment. Nu la fel poate vorbi de ceilalţi circa 6.000 de bolnavi de cancer, diagnosticaţi din ianuarie 2009 şi până acum.

„Este practic imposibil să-i ajutăm pe toţi. Nu sunt bani de medicamente, iar studiile clinice sunt puţine şi cu maximum trei subiecţi”, explică medicul. Alţi pacienţi au şanse de remisie a bolii, dacă sunt trataţi cu medicamente foarte scumpe.

Teoretic, ele sunt decontate de Casa de Asigurări. În realitate însă, din cauză că tratamentul costă 4.000-5.000 de euro lunar, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate le consideră un lux şi nu le aprobă la decontare.

MOSTRĂ. Dr. Grigorescu şi tumora duşman

PAŞI

Cele trei faze ale studiului clinic

Un studiu clinic trece prin trei faze. În prima, testarea se face pe voluntari sănătoşi - maximum 10. Acest stadiu urmăreşte doar nivelul de toxicitate pe care îl poate avea medicamentul testat, precum şi doza maximă tolerată de organism. „În momentul de faţă, în România nu se desfăşoară studii de fază I”, a declarat oncologul dr. Alexandru Grigorescu.

Voluntarii de fază I sunt ţinuţi într-un compartiment similar cu cel de terapie intensivă pentru a le putea monitoriza îndeaproape starea de sănătate. Pentru medicamentele deja evaluate în această fază se fac studii de fază II pe pacienţi internaţi. În această fază se observă gradul de răspuns la tratament.

După ce medicamentul are deja efecte verificate ştiinţific, se fac studii de fază III, pentru a se evalua şi alte efecte adverse. Aici, numărul de subiecţi trebuie să fie foarte mare - de obicei câteva sute -, pentru a se observa diferenţa de supravieţuire. Se face comparaţia cu tratamentul standard şi cu cel propus, şi se observă care grup a supravieţuit mai mult.