Giulia era prea tânără ca să creadă că poate muri. Era studentă și veșnic îndrăgostită de ultimul bărbat care îi arunca fărâme de atenție. Ea nu era ca alte femei,îi era suficient un braț de care să se agațe la o petrecere și un pat curat în care să se dezbrace.

Pe Bogdan îl cunoscuse de 1 decembrie și decisese că el va fi următorul braț care o va conduce într-un pat. Bogdan era cam urâțel, dar extrem de volubil și glumeț, Băiatul avea un singur defect vizibil – îi plăcea să bea. Dacă se oprea la câteva pahare, era suportabil, dar dincolo de această limită, comportamentul lui devenea de netolerat.

Doar n-o să-l iau de bărbat, și-a spus Giulia și s-a îndrăgostit de el. Avea o ciudată senzație de repetiție cu fiecare nou bărbat intrat în viața ei, iar asta îi dădea un soi de confort emoțional făcând-o imună la despărțiri. - Weekendul ăsta mergem la munte, a anunțat-o Bogdan.

- Unde, mai exact?

- Au ai mei o casă la munte.

- Mai vine cineva?

- Ce-ți pasă? Eu nu-ți ajung ?

Bogdan reușea să fie foarte autoritar și ori de câte ori trebuia să fie luată o decizie. Au ajuns la munte când deja căzuse întunericul. Drumul, extrem de aglomerat și lung, îi plictisise pe amândoi. Erau împreună de aproape două luni, cea mai lungă relație a Giuliei.

În urma lor au mai venit și doi prieteni de-ai lui Bogdan – Mihai si Sergiu.

- Să bem un vin fiert, a propus gazda. Duceți-vă bagajele în camere și vă aștept la șemineu. Giulia, mă ajuți? Hai în bucătărie să ți-o prezint tanti Geta, femeia care mi-a gătit toată copilăria și o face chiar și azi.

Atmosfera era relaxată. Cei trei prieteni, împreună cu Giulia, jucau cărți în fața unui șemineu care trosnea sub puterea flăcărilor. Geta le pregătise o masă boierească, iar fata ei, Violeta, îi servise rușinată și invidioasă pe norocul Giuliei de a ajunge iubita lui Bogdan.

- Ce mare te-ai făcut, Violeto! A mângâiat-o Bogdan. Mai ieri te trăgeam cu sania prin pădure. Pentru mine vei rămâne mereu fetița cu cei mai mulți muci lipiți de nas. Giulia a izbucnit în râs.

- Nu-s fetiță, am 19 ani, a protestat Violeta și n-am avut niciodată muci lipiți de nas.

- Ba cum să nu ? Crezi că am uitat cum îi dezlipeai și îi mâncai?

- Ce scârbos! A vorbit din nou Giulia. Lasă-o să plece pe țăranca asta, îmi face greață.

Uneori în viață spunem cuvinte pe care le plătim scump, dar dacă ne-ar anunța cineva dinainte și ne-am cântări fiecare vorbă, probabil am amuți pe veci. Pe masa unde se juca poker începuseră să apară primele sticle goale. Se bea haotic și amestecat, din pricina oboselii și a jocului care le capta toată atenția.

- S-au dus naiba toți banii, se văita Mihai. Hai mai bine să jucăm pe dezbrăcate.

- N-ar fi o idee rea, a chicotit Giulia.

- Vrei să te dezbraci, iubito? A întrebat-o, ironic, Bogdan. Ar fi bine, să vadă si băieții ce pierd în seara asta.

- Încetează, era doar o glumă, s-a supărat Giulia.

- Pe naiba, crezi că nu te văd cum te uiți la Sergiu?

- Bogdan, ajunge. Cred că n-ar trebui să mai bei în seara asta. Sergiu a încercat să-i ia paharul din față, dar Bogdan a ripostat violent, răsturnând toată masa.

- Uite ce-ai făcut! Tocmai acum când aveam o mână bună, a încercat să glumească Mihai.

- Lasă că și dacă pierzi, tot Giulia se dezbracă. Nu-i așa, iubito?

Bogdan arăta ciudat. Gura umedă îi făcea ochii să strălucească nefiresc. A prins-o pe Giulia de braț, forțând-o să se ridice :

- Hai să dormim.

- Nu mi-e somn, s-a smuls fata din strânsoare. Rămân jos.

- Nu domnișoară, în casa mea, faci ce-ți spun eu.

 - Ești mitocan!

Bogdan a plesnit-o cu sete, împroșcându-i fața cu sânge. Ea l-a privit uluită. Îi era și frică și rușine și parcă simțea lacrimile cum îi urcă în ochi.

- Ajunge, Bogdan. Cred că s-a ajuns prea departe.

- Mihai, nu te băga. Asta e între mine și iubita mea.

- Nu mai sunt iubita ta, vreau să plec acasă.

- Furios, Bogdan a târât-o până la ușa de la intrare :

 - Poftim, du-te acasă. Că tot ți-era cald. Iritat de scandal, Sergiu l-a prins de umăr pe Bogdan, obligându-l să-i dea drumul fetei.

- Las-o în pace.

- Ia mâna de pe mine. Crezi că mi-e frică să te lovesc?

- Nu mă sperie un laș care lovește femei, a ripostat Sergiu.

Cei doi au început să se bată. Zburau obiecte decorative, cioburi de sticle și pahare, pantofi și cam tot ce găseau la îndemână. Amândoi sângerau. Mihai a reușit să îi despartă.

- Dacă nu vă opriți, chem poliția! Vă rog din suflet nu vă mai bateți, implora Giulia.

Cu mintea întunecată de alcool, Bogdan a sărit să o lovească din nou. Din bucătărie a apărut Geta, care l-a oprit cu o palmă zdravănă peste ceafă.

- Ieși la aer și răcorește-te. Iar tu, domnișoară, ai face bine să dormi în altă cameră la noapte.

- Ia camera mea, s-a oferit Sergiu. Am să dorm cu Mihai.

- Aș prefera să stai cu mine, m-aș simți mai în siguranță.

- Nu cred că e o idee bună, am pune paie pe foc.

- Dacă vrei stau eu cu tine, a sărit Mihai.

- Nu, mulțumesc!

- Cum vrei, i-a răspuns îmbufnat.

Târziu după miezul nopții, Bogdan s-a întors acasă. Când și-a găsit patul gol a început să o strige pe Giulia, trezind toată casa. Nimeni nu i-a răspuns, toate camerele erau încuiate. A adormit pe covorul de lângă șemineu după ce a mai cotrobăit căteva minute, trântind și înjurând, după care s-a așternut liniștea.

E dimineață. Soarele se ridicase deasupra munților luminând bucătăria în care Geta pregătea micul dejun. Un miros de jumări calde și pâine prăjită se răspândise prin toată casa.

- Mergi și te spală, l-a trezit pe Bogdan care zăcea lipit în propria vomă. Femeia a început să bată la celelalte uși invitând pe toată lumea la masă.

- Domnișoara nu servește micul dejun ?

- Unde a Giulia? A întrebat și Bogdan.

- Doarme în camera mea, a răspuns Sergiu, dar nu e ce crezi. A fost singură. Bogdan a bătut ușor la ușa dormitorului :

 - Iubito, te-ai trezit? Te rog să mă ierți. Hai, coboară să mănânci cu noi.

Dinăuntru nu se auzea nimic. Trecuseră mai bine de zece minute.

- Eu sparg ușa. Poate nu se simte bine.

Au fost cu toții de acord că era cea mai bună soluție. Un aer rece amestecat cu ceața dimineții înghețase așternuturile. Ușa de la balcon era deschisă, iar înăuntru nici urmă de Giulia. În baie lumina zăcea aprinsă, semn că fata nu-și terminase toate treburile acolo. - Unde naiba a dispărut? Mihai a ieșit pe balcon mai mult din curiozitate. A privit în jos și a zărit un trup înghețat pe aleea plină de zăpadă de lângă casă. - A căzut de la etaj! A țipat disperat.

- Să coborâm.

Giulia era moartă. Îmbrăcată doar cu halat de baie, lăsase la vedere carnea vânată și lipsită de viață.

- Oare s-a sinucis? Urla Bogdan. Nu o atingeți până nu vine poliția.

Pe ceafa dezvelită de păr a Giuliei se vedeau urmele unei tăieturi prin care se scursese mult sânge. Înghețată cum era, arăta ca un bibelou spart.

- Rana asta nu prea arată a sinucidere, și-a dat cu părerea Silviu.

- Adică cineva a omorât-o?

Vorbele astea sunau ciudat în gura lui Bogdan, care tocmai o lovise cu o seară înainte. Cine să-l creadă că nu el era criminalul ? A fost arestat preventiv. Ancheta avansa anevoios pentru că nu existau probe directe care să-l lege de crimă. În plus, trecuse și testul poligraf. Cu toate astea, principalii martori – Mihai și Sergiu- îl indicau ca fiind vinovat.

Scenariul era banal – se întorsese acasă, cu mintea întunecată de alcool și iritat că Giulia nu se afla în patul lui a început să o caute prin toate camerele. Se certaseră și o aruncase de la balcon.

Când ancheta părea să fi ajuns la sfârșit, a fost repartizat un procuror nou în cauză.

- Cine se mai afla în casă în noaptea crimei? I-a întrebat pe cei doi băieți.

 - Doamna Geta.

 - Sunteți siguri ?

 - De fapt. A venit pentru câteva minute și fata ei, o prietenă din copilărie de-a lui Bogdan. Am râs puțin de ea, după care a dispărut.

- De ce ați răs de ea ?

- Bogdan își amintea că avea tot timpul mucii lipiți de nas, a completat Sergiu.

- De ce n-ați mai spus nimănui despre această fată până acum ?

- Nu ne-a întrebat nimeni. În plus, era o copilă.

Trecuseră luni bune de la momentul crimei, dar anchetatorii au cerut percheziționarea casei în care locuia Violeta, fiica Getei. N-am găsit multe obiecte de interes, doar lănțișorul pe care Giulia îl purtase când a fost ucisă și o veioză din sare luată de de casa lui Bogdan.

- Lănțișorul cred că l-am găsit prin casă când am făcut curățenie, se apăra Violeta.

- Tu ai omorât-o ? a întrebat-o sec procurorul.

- Nu, a răspuns șovăielnic.

- Știi că Bogdan va ajunge la închisoare din cauza ta?

- Dar e nevinovat. Vă rog, eliberați-l!

În loc de sfârșit – după ce Geta l-a scos pe Bogdan afară ca să se liniștească, Violeta a fugit după el. A încercat să-l sărute, să-i spună că îl iubește, dar băiatul a respins-o, invocând-o pe Giulia. Și i-a spus ca își dorește să o ia de nevastă pe femeia pe care tocmai o lovise.

Violeta nu-și amintește prea multe detalii pentru că a golit o sticlă de whiskey inainte de crimă. Știe doar că a bătut la ușa Giuliei, care a întrebat-o răutăcios: ce faci aici, mucioaso? Era atât de frumoasă în halatul ăla de baie... a lovit-o cu o veioză din sare de Himalaya, aflată pe una din noptiere, după care a aruncat-o de la etaj în zăpadă.

- Nu -mi pare rău. Numai Bogdan avea voie să mă facă mucioasă...