Cel mai năpăstuit om merge cu trenul

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google Urmărește-ne pe Google News

Afectat de criză încă dinainte ca aceasta să înceapă, omul nostru s-a gândit că munţii din România sunt numai buni pentru o vacanţă la preţ redus, la o cabană mai ieftină din Parâng.

Aşa că şi-a făcut plinul cu alimente din supermarket, şi-a pus bocancii în picioare şi hainele groase în rucsac şi a plecat în căutarea liniştii de care avea atâta nevoie.

PLECAREA. Când dădea să iasă pe uşă, soţia îi strigă din baie: "Dragă, se anunţă ninsoare, dar şi soare puternic. Să îţi iei ochelarii de soare, să nu-mi vii cojit pe nas acasă". Se gândeşte că nu are niciun sens ce a zis nevastă-sa, dar nu spune nimic. Chiar îşi ia ochelarii. Şi, bucuros, renunţă la geaca de munte pe care o avea de la taică-su, fost salvamontist.

TRENUL CARE NU MAI VINE. Prietenii îl aşteptau la gară, ca să îşi ia bilete în acelaşi compartiment. După ce îl primesc cu tradiţionalul "Bă, ce faţă ai, parca eşti acelaşi tocilar din liceu", toţi sunt amuţiţi de o frază scurtă şi plină de informaţie care se aude în difuzoarele gării: "Trenul accelerat în direcţia Petroşani are întârziere două ore". Toată lumea se aştepta măcar la un "ne cerem scuze pentru incovenient", dar nu s-a făcut prea mult caz. "Hai mergem la o bere", zise năpăstuitul, bucuros totuşi că îşi revăzuse, după mult timp, prieteni. LA MASĂ. CA MARTOR. Obicei românesc, trenul a avut întârziere şi la întârziere, astfel încât a ajuns în staţie peste două ore şi jumătate. Trenul plin, cu plase peste plase şi sacoşe peste sacoşe, cu oameni la baie deşi trenul nu era încă în mişcare. Da bun şi-aşa, decât deloc. În compartiment, se aşezaseră deja comod doi oameni cu feţe obosite şi flămânde. Între ei, un ziar. Şi, exerciţiu de imaginaţie: cum pot folosi doi oameni un ziar aşezat între ei? Posibile răspunsuri: unul se chinuie să citească invers, unul îi citeşte altuia. Răspuns corect: pentru mâncat, că doar se ştie că hârtia suportă orice. Chiar şi o slănină, asortată cu ceapă şi telemea. Mirosul nu îl suportă însă tot hârtia, ci vecinii de compartiment. HAI NOROC! Cum pe hol era aglomeraţie şi o stafie de om fuma ţigară din ţigară, chiar sub semnul cu "Fumatul interzis", prietenii rămaseră în compartiment. Vorba aia: "Decât o ţigară puturoasă/Mai bine-o masă greţoasă". La a doua ceapă spartă-n pumn, năpăstuitul s-a gândit să deschidă geamul. "Vă supăraţi dacă deschid puţin geamul", întrebă amabil. "Nu, taică, că ma ia curentul la spate. Iau şi pastile, dar tot nu-mi trece. Parcă-s blestemat!", vine răspunsul, însoţit de o sorbitură lungă dintr-o sticlă cu lichid incolor. Totuşi, după "hai noroc"-ul dinainte de ritual şi "zici că-i spirt"-ul de după, îţi dai seama că pastilele, săracele, trebuie să îşi facă efectul în ţuică. O BERE OLTENEASCĂ. Se gândesc că poate coboară mai devreme. Pe biletele lor scrie însă clar: Deva. Pe măsură ce slănina dispare de pe ziar, se vede tot mai bine un picior, apoi un posterior, un abdomen, doi sâni şi.....faţa Alinei Plugaru. "Bună asta, mă! I-aş da-o câteva staţii", spune unul, în timp ce celălalt dă din cap rupând gâtul la încă o ceapă. Masa s-a sfârşit pe la Roşiori şi prietenii au răsuflat uşuraţi. Oamenii din faţa lor terminaseră băutura şi păreau destul de furioşi când naşul le-a spus că trenul stă în staţie doar câteva minute. "Bă, da grăbit eşti mă! Tot acolo ajungem, ce dracu!". Prietenii sunt însă încântaţi că totuşi se făcuse dreptate. Cu un aer grav, naşul mai adună câteva zeci de mii de lei pe hol, de la nişte oameni care îi întind bancnotele zâmbind, bucuroşi că au scăpat mai ieftin. UN CIORAP CU FLORI/ SĂ TE POT ASFIXIA (vorba lui Hruşcă). Au fost atenţi la naş câteva minute, destul pentru a nu observa că cei doi din faţa lor îşi întinseseră corpurile sătule pe bancheta. "Obosiţi, săracii oameni. Cine ştie...", spuse năpăstuitul, întrerupt însă de un prieten care observase că mirosul de ceapă era treptat înlocuit de unul mai ofensiv, de ciorapi. "Obosiţii" de vis-a-vis se descălţaseră. Pe hol, tot aglomerat, n-aveai unde te duce. Totuşi, au profitat de somnul profund - judecând după sforăiturile zgomotoase - şi au deschis, încetişor, geamul. În sfârşit, altă viaţă. Dar şi altă temperatură. Pe la Craiova, se gândiră (n.a - că dacă aş fi zis "s-au gândit" era jignitor pentru nişte persoane ajunse pe plaiuri olteneşti) că au aerisit destul şi traseră geamul jos. Însă cam tare, iar cei doi se deşteptară.

"Ohoooo. Craiova. Aici stă un sfert de oră. Sar să iau o butelcă de bere", zise unul, ştergându-se cu dosul mânecii la ochii încă pe jumătate închişi şi dând coate ca să ajungă mai repede la uşă. "Ia două, bă!", se răsti celălalt atât de tare, de parcă vorbea cu cineva din gară. Poate chiar cu vânzătoarea de la chioşc. TENTATIVĂ DE FRAUDĂ. Încărcat cu două sticle de doi litri, bărbatul păşi mândru în compartiment. "E ai dracu ăştia bă, sticla e 70 de mii", se plânse el. Însă, înainte de a-l crede, celălalt îi spuse: "Nu mânca căcat, că e preţu' pe sticlă. Băăăăăăă, nu mă faci tu pe mine la bani, ai înţeles". Ruşinat că a încercat să îşi traducă camaradul, dar şmecher, cumpărătorul răspunse: "Să mor eu mă, dă că mă duc la vânzătoare. Ea crede că se pune cu dracu?". Şi plecă, apoi se întoarse triumfător: "Gata mă, mi-a dat 30 înapoi. Păi cine a mai văzut bere la 70 de mii!". Celălalt crezu, sau cel puţin dădu semne că nu îi pasă, şi băură amândoi. "Bună băăă, rece şi bună. Şi dacă tot ne-am trezit, no hai să dăm o tablă". Şi scoaseră cutia din una dintre genţi. VORBA MULTĂ. Cei patru prieteni priveau miraţi spectacolul oferit de cei doi, dar îi lăsară la tablele lor şi îşi văzură de vorbă, până când un răcnet puternic îi lăsă muţi: "Bă, băieţi, am văzut eu oameni care să vorbească mult. Da voi mă înnebuniţi de tot. Tăceţi şi voi dracu un pic, că mă concentrez aici". Şi aruncă zarurile, nervos.

LA BAIE, FĂRĂ HÂRTIE ŞI ZIAR. Cei patru vorbiră mai încet şi mai rar. Năpăstuitul, cel mai ruşinos dintre ei, tăcu de tot. Şi, cum tot îi venea de cam mult timp, se gândi că e momentul perfect să meargă la baie. Îşi făcu loc printre şi peste picioarele aruncate cât colo de bărbaţii din faţă şi ajunse pe hol şi, de aici, la toaletă. Colacul scaunului era stropit cu ceva gălbui, uşor de identificat. Aşa că îl ridică şi se aşeză pe fierul rece. Duse mâna spre hârtie şi observă că nu e nimic. "Bine că mi-am luat telefonul". Aşa că îşi sună un prieten din compartiment. "Hai că îţi aduc eu nişte şerveţele, că nu am luat nici noi hârtie".

"Ce mă, n-are hârtie să se şteargă?", întrebă cu un aer de suspectă amabilitate unui dintre tablagii. "Poa' să se şteargă cu ziarul, că noi nu mai avem ce face cu el", spuse unul, arătând cu mâna spre Alina Plugaru de pe prima pagină, a cărei figură avusese serios de suferit de pe urma grăsimii şi apei scurse din brânză. DUPĂ FAPTĂ ŞI PEDEAPSĂ. În fine, prietenul refuză "domnii" şi îşi făcu drum spre toaletă. Intră rapid, cu şerveţelele în mână. În acelaşi moment, naşul deschise scandalizat uşa toaletei: "Bă eu n-am nimic cu homosexualii, dar nu în trenu meu bă, că avem şi noi o lege, ce mama dracu. Hai, hai, ridică-ţi naibii odată pantalonii din vine şi marchează repede 100 de mii, că de nu vă dau amendă". PRECEDENTA                                                          URMĂTOAREA