Renumitul ziarist Mihnea Petru Pârvu, trecut și el în neființă anul trecut, a realizat unul dintre cele mai interesante interviuri cu maestrul Ion Dichiseanu.

Redăm o parte din interviul realizat de un maestru al condeiului cu un maestru al teatrului.

„Are stil. Un ștaif anume. Se îmbracă precum un lord englez. A sucit mințile, la propriu, la sute de femei. Modul în care soarbe din paharul de whisky și în care pufăie din țigara de foi te întoarce în timpul în care bărbații erau bărbați și femeile doar femei. Un veritabil dandy

Cum e să fii un june-prim la 86 de ani? Ion Dichiseanu vântură din mână de parcă ar avea în loc de degete un evantai. Râde: „Eu n-am vârstă… Am mai spus-o. Când vine o «pisicuță» să-mi ia un interviu spun că am făcut un aranjament cu Florin Piersic și ne-am aruncat «buletinele». Povestește, cu o voce baritonală, gravă, că atunci când a fost în Mexic a avut parte de o întâmplare frumoasă, semnificativă: „Un mare regizor mexican mi-a zis, în ’78, că un bărbat are trei vârste. Eu, curios… Și el zice, simplu: «Una e din acte, alta biologică și a treia e cea pe care ți-o dă femeia»”. Completează, zâmbind: „Nu știu dacă se citește, pe fața mea, ce stil de viață am dus”.

Sara Montiel

A fost amantul celebrei actrițe spaniole Sara Montiel. S-au iubit ca nimeni alții. Cume era Sarita? Lui Ion Dichiseanu nu-i prea place să vorbească despre iubirile sale. Dar spune: „Sarita a fost întruchiparea tuturor calităților unei femei adevărate. Nu este totul ca femeia să aibă forme superbe de topmodel, dar e bine și asta… Cel mai important e ca femeia să aibă demnitate! Iar ea le avea pe toate. Mă chinuiam să-i găsesc un defect”.

A venit, punctual, la întâlnirea dintr-o cafena din Piața Rosetti. Elegant, cu o eșarfă albă, răsucită neglijent în jurul gâtului, cu o jachetă de piele întoarsă, pantofi și cămașă la modă, pantaloni călcați impecabil și ochelari de soare, Ion Dichiseanu pare din alt film. Surâde, melancolic: „Mi s-a creat imaginea de mare «crai», de Adonis. Dar eu sunt altceva. Am fost adulat de femei. Și astăzi întâlnesc studente la teatru care-mi spun Pierre Vaillant…”. La mâna dreaptă, pe inelar, poartă o șevalieră cu o piatră semiprețioasă numită „ochi de tigru”. Are privirea unui tigru și acum când scanează cu ochii toată suflarea feminină din cafenea.

Propunerea lui Gigi Becali

În epoca informației digitale îi place să citească ziare tipărite: „Nu știu să mă uit pe internet. N-am chemare. Nu mă atrage…”. Probabil, nici șueta asta n-o va citi vreodată. De ce ar face-o? Că a trăit-o. Nici politica nu-l mai interesează. A candidat, mai demult, la Senat, din partea PNG-ului, dar n-a fost ales. „M-a căutat Gigi Becali. M-a cucerit, că mie îmi plac oamenii de suflet. Am simțit că are inimă. Eram în ziua de Crăciun, cu soția, la Mariott. Și a venit și el, că avea birou acolo. Atunci mi-a propus. Mi-a zis că mă face ministrul Culturii, deși pe mine nu mă interesează și nu m-au interesat funcțiile niciodată. Mi-a făcut campanie. N-am fost ales, dar a recunoscut că cele mai multe voturi i le-am adus eu”.

„În Hamlet, nu mă regăseam”

Nu vrea să spună, ca toți marii actori, ce rol i-a plăcut mai mult. Rememorează: „ În fiecare personaj interpretat am dat o fărâmiță din ființa mea. Am debutat cu Antoniu, din Shakespeare. Aveam 26 de ani. La 30 de ani am jucat Othello. Am avut cinci roluri din Shakespeare”. Dar Hamlet nu l-a tentat? Dă din umeri, ușor plictisit: „În Hamlet nu mă regăseam…”.