Basistul Roger Glover promite un show Deep Purple clasic la Bucuresti.

La aproape zece ani de cand “Smoke On The Water” s-a auzit pentru prima data in Romania, trupa Deep Purple se pregateste pentru un nou concert la Bucuresti, care va avea loc pe 31 octombrie, la Stadionul Cotroceni.

Daca la prima venire veteranii rock-ului britanic promovau pe atunci proaspat lansatul „A. Band. On”, actualul turneu, care va fi lansat chiar cu concertul din Romania, sustine albumul “Rapture of The Deep”, lansat in 2005. Despre ofensiva comercialului in detrimentul muzicii bune, despre proiectele veteranilor Deep Purple la 40 de ani de cariera si despre spectacolul de la Bucuresti vorbeste, in exclusivitate pentru Evenimentul Zilei, basistul trupei, Roger Glover.    EVZ: Cum se face ca veti lansa acest segment al turneului “Rapture of the Deep”, numit “European Winter 2007”, tocmai in Romania? ROGER GLOVER: E a doua oara in care cantam in Romaia si chiar incercam sa-mi amintesc azi dimineata daca precedentul concert a fost acum trei ani sau acum zece ani… 

Ar fi cam zece… Zece ani? Dumnezeule, ce mai trece timpul…! Se intampla tot felul de lucruri in zece ani, sunt sigur ca s-au schimbat multe si in Bucuresti. Am ales Romania pentru a lansa aceasta parte a turneului “Rapture of the Deep”, dar nu pot spune ca asta a avut o semnificatie speciala, fiind vorba mai mult de cateva calcule strict tehnice. Vom pleca de la Bucuresti catre tarile din zona, Bulgaria, Bosnia, Croatia si Budapesta.

O sa fie mult de umblat in urmatoarea perioada. De fapt, ne-am petrecut ultimii ani calatorind in jurul lumii. Anul viitor cred ca vom avea un album nou, dar acum promovam materialul lansat in 2005, “The Rapture of the Deep”. Vreau sa-mi fac timp pentru o plimbare prin Bucuresti si anul acesta, desi cred ca vom ramane o singura zi in Romania. Suntem in turneu, nu stiu exact datele lui in acest moment, dar cred ca imediat dupa concert va trebui sa plecam catre urmatorul, care va avea loc la Sofia.

Va veti folosi de experinta anterioara pentru concertul de acum? De fapt noi nu ne intelegem fanii chiar in termenii nationalitatii lor. Nu obisnuim sa ne adaptam show-urile tarilor in care le prezentam. Cateodata mai folosim pe durata solo-urilor influente locale, ies lucruri interesante, insa nu este o regula. Cat despre spectacol, va unul clasic, vom canta toate piesele vechi, cele pe care le stie toata lumea, dar si piese noi, de pe cel mai recent album Deep Purple. 

Sunteti mentionati in Cartea Recordurilor ca “cea mai zgomotoasa trupa din lume”. Cat de “zgomotos” este Deep Purple acum, dupa 40 de ani de istorie?  In special in Statele Unite suntem catalogati drept o trupa clasica, ceea ce inseamna ca posturile de radio transmit in special piese de pe albumele noastre vechi. Foarte rar piesele noi, ceea ce, marturisesc, este foarte frustrant, mai ales daca faci muzica noua, vii pe piata cu cantece noi, si vezi lumea hotarata sa se raporteze in permanenta la trecut. Pentru multi Deep Purple este definit exclusiv de repertoriul vechi, este tot ce stiu, si tocmai de aceea ii apreciem pe cei care asculta si muzica noua.

E de inteles cumva, pentru ca ne opunem unui trend foarte facil. Comercialul este, de fapt, directia in care s-au schimbat lucrurile in general pe lume, dar mai ales in muzica, in acesti 40 de ani de cand cantam. E un fenomen care se autogenereaza rapid, si asa m-am trezit pe o lume complet diferita de cea pe care o vedeam cand am inceput aceasta aventura. Lumea de la inceput era ceva mai inocenta si mai dreapta. Acum lumea e ciudata, dar mai ciudat decat ea este drumul pe care merge muzica in aceasta perioada.

Spuneai candva ca progresul tehnic nu face decat sa incurajeze persoane cu ambitii de imbogatire si glorie, dar fara nici cel mai vag talent in muzica.. Se face prea multa muzica proasta, este aproape imposibil sa o asculti. Sigur, ai posibilitatea sa hotarasti ce o sa asculti, dar uneori e greu sa faci alegeri, avand in vedere milioanele de variante cu care te imbie comercialul. Tocmai de aceea unul dintre lucrurile care-mi plac cel mai mult este sa descopar muzicieni si muzici de valoare. In ultima vreme m-am indreptat catre muzicile din Africa.

Nu prea stiu, pe de alte parte, cum sa definesc acest comercial. Pentru ca, inainte de a fi sau a nu fi commercial, un artist trebuie sa hotarasca ce doreste sa faca. Sunt multi care pornesc de la o varianta originala si se trezesc apoi copiindu-i pe altii, incearcand sa simuleze circumstantele care au favorizat succesul altora, sau adaptandu-se unui fel de standard comun de valoare.

Cred ca scaparea este sa te bucuri de un artist inainte ca el sa ajunga sa se conformeze acestor modele. Comercialul devine foarte rau in momentul in care produce atata muzica proasta. Dar si in anii ’50 se facea muzica proasta si uite ca acum idealizam acea perioada si ne amintim numai partile ei bune.

Sex, drugs & rock’n roll la Deep Purple? Majoritatea acestor probleme s-au petrecut dupa ce am parasit eu trupa, prin anii ’70. Gary Driscoll si Tommy Bolin aveau aceasta problema - au murit amaNdoi…Ne gandim la asta si acum, dar suntem foarte uniti, cantam impreuna si cred ca fiecare dintre noi evita, de fapt, orice forma din vechiul stil de viata gen “sex, drugs/rock’n roll”.

Cand ai inceput nu te gandeai sa faci cariera. Cum te evaluezi gandind acum? Cred ca am fost al naibii de norocos! Cateodata trebuie sa ma ciupesc ca sa-mi dau seama ca nu visez.

Compromisuri pentru bani?  Banii sunt un element foarte important, dar nu sunt motivatia reala si profounda pentru ceea ce fac. Am o lunga cariera intr-o trupa importanta, nu cred ca se putea mai bine. Banii se duc si vin, pe cand eu am fost extrem de norocos sa pot fi parte din Deep Purple, pentru mine asta a fost ca si cum as fi castigat “Jackpot-ul”. Probabil ca cele mai recognoscibile dintre performantele mele se masoara in glorie si bani, dar asta chiar nu are nicio legatura cu muzica. Oricine isi imagineaza ca este foarte tare pentru ca a vandut milioane de albume este un prost.

Dar vanitatea? Nu este pacatul favorit al unui artist? Ai nevoie de un oarecare orgoliu ca sa te poti urca pe scena. Este un fel de orgoliu pe care eu, de pilda, am fost nevoit sa-l inventez, pentru ca nu-l aveam in viata mea normala. Dar este imposibil sa te urci pe scena si sa ignori complet ce se intampla in jurul tau. Oamenii se uita la tine, te aplauda, te striga, iar tu nu poti sa stai pur si simplu acolo, scuzandu-te ca existi.

Trebuie sa fii cine te cred ei. Noi nu suntem genul de trupa care sa iasa pe scena si sa pretinda lucruri. Nu ne costumam, nu promovam imaginea aceea de baieti rai, imbracati in piele neagra - stilul nostru e ceva mai subtil, nu suntem o trupa de heavy metal, ci una de hard rock. Chiar daca cantam muzica in forta, nu inseamna ca trebuie sa imprumutam si un set simbolistic pe masura.

Spuneai mai devreme ca suntem inregistrati in Cartea Recordurilor drept cea mai zgomotoasa trupa, dar noi, de fapt, nu ne-am dorit un astfel de renume. Nu suntem mai zgomotosi decat oricare alta trupa de rock. Atunci, cand s-a intamplat sa inregistram acest neprogramat record a fost pur si simplu un accident. Eram intr-un club si cantam probabil ceva mai tare decat oricine altcineva la momentul respectiv. Dar nu ne-am facut niciodata un titlu de glorie din asta.

Crezi si acum ca “Smoke in the Water” era o piesa mai putin importanta decat “Never Before”? Se stie ca este vorba de o poveste care ni s–a intamplat cu adevarat, candva, in Elvetia, cand am incercat sa inregistram intr-un studio in flacari. Acum mi se pare extraordinara piesa, cu tot cu istoria ei. Ideea a fost a lui Ian Gillian si am scris versurile impreuna. De regula nu prea reusesti sa iti dai seama care va fi soarta unui cantec atunci cand il scrii. In plus, la vremea aceea eram mai tentati sa pariem pe cealalta piesa,  “Never Before”, de pe albumul Machine Head. 

Ai fost parte din mai multe formule muzicale… Deep Purple este, fara indoiala, cea mai importanta trupa in care am caNtat, desi majoritatea celorlalte formule in care am evoluat au fost, de fapt, parte din aceasta familie. Prima trupa din care am facut parte, Gillan & Glover, a fost construita cu Ian Gillian. Am evoluat de la a fi un grup pop catre un grup rock si am devenit profesionist cu “Episode Six”.

Am scris cantece impreuna cand m-am reintors in Deep Purple, dupa aceea am parasit trupa si am fost producator pentru sase ani. Am petrecut cinci ani cu Ritchie Blackmore in “Rainbow”, o experienta minunata, am facut intrega productie a albumelor… pana la urma, daca stau bine si ma gandesc, nici nu am fost in asa de multe trupe.

Un nou album solo? Aceelasi om la tobe - Joe Bonadio, acelasi om la clapa - Randall Bramblett, fiica mea, Gillian Glover, ma ajuta cu versurile. Am intrat in studio si am inregistrat cate ceva, din pacate nu petrec suficient de mult timp acasa incat sa pot munci pentru acest nou album. Acum ca plecam si in turneu, probabil ca va mai intarzia putin. Dar fac progrese, sunt sigur ca il voi lansa anul viitor.

 La ce trebuie sa ne asteptam? La ceva neasteptat, desigur..

 Si, totusi… ? Snapshot nu este un album rock, ci mai degraba o introspectie, e mai introvertit. Urmatorul… sigur va avea acelasI autor. Nici macar eu nu pot sa-l vad cu adevarat in acest moment, daramite sa-l descriu pentru altii…Il fac pentru ca imi ofera oportunitatea de a ma exprima pe mine insumi. Este singurul motiv pentru care am proiecte solo.                   TURNEU Concertul din Romania este primul din segmentul european, urmand ca pe 1 noiembrie trupa sa concerteze la Sofia, in Bulgaria, iar pe 3 noiembrie in Sarajevo, Bosnia, pe 4 noiembrie in Split, Croatia, iar pe 6 - in Budapesta, Ungaria. Potrivit site-ului oficial al trupei, concertul va avea loc pe Stadionul National, insa surse din Primaria Bucuresti au declarat pentru Mediafax ca, pana la acest moment, administratorii arenei nu au fost contactati de organizatorii acestui eveniment.