Instanță, justiție. Sursă foto: Arhivă
Din cuprinsul articolului
O reținere de către poliție este o situație tensionată, care poate genera teamă, confuzie și chiar panică. Mulți cetățeni nu știu exact ce drepturi au în astfel de momente și, din această cauză, riscă să accepte tratamente abuzive sau să facă declarații care le pot afecta ulterior apărarea. Tocmai de aceea, este esențial să știm ce spune legea și cum ne putem proteja drepturile în fața autorităților.
Legea prevede în mod clar drepturile unei persoane reținute, de la accesul la un avocat și informarea familiei până la durata maximă a reținerii și obligațiile poliției. Alexandru Turiga, avocat specializat în drept penal, atrage atenția că aceste garanții nu sunt doar teoretice, ci reprezintă instrumente concrete prin care fiecare cetățean își poate apăra libertatea și demnitatea. Potrivit avocatului, există trei pași esențiali ce trebuie urmați dacă se ajunge într-o astfel de situație: „Păstrează-ți calmul! Nu declara nimic! Solicită să fie înștiințat imediat apărătorul tău ales sau numit din oficiu!”.
Durata maximă a reținerii
În cazul reținerii de către poliție, legea prevede un set clar de drepturi și obligații. Acestea trebuie respectate, atât de persoana vizată, cât și de autorități. În România, durata maximă a reținerii este de 24 de ore. „Este o durată fixă ce nu poate fi prelungită. Există situația în care reținerea se dispune după ce suspectul este condus la sediul unității de poliție sau parchet printr-un mandat de aducere în vederea audierii. Durata executării mandatului de aducere cît și a audierii nu se deduc din cele 24 de ore ale reținerii. După cele 24 de ore termen, persoana trebuie pusă în libertate. Privarea de libertate poate continua doar dacă se dispune de către un judecător de drepturi și libertăți admiterea propunerii de arestare preventivă formulată de procuror”, explică avocatul.
La momentul reținerii, persoana are dreptul să solicite ordonanța prin care s-a dispus măsura. Acest document arată probele avute în vedere și justifică măsura. „La momentul reținerii este foarte important ca persoana vizată să solicite ordonanța prin care s-a dispus măsura preventivă. Având acest document se poate observa ce s-a avut în vedere pentru a se dispune privarea de libertate. Probele ce stau la baza acuzației cât și expunerea necesității și proporționalității măsurii. Din analiza acestor aspecte, putem deduce dacă reținerea s-a dispus în mod nelegal.
Ai dreptul la un avocat
Cel mai important drept al unei persoane reținute este cel de a fi asistată de un avocat, încă din primul moment al procedurii. Nicio declarație nu poate fi luată înainte ca suspectul să aibă posibilitatea efectivă de a discuta cu apărătorul său.
Av. Alexandru Turiga. Sursă foto: Arhivă
„Primul și cel mai important drept este cel de a fi asistat de un avocat. Este foarte important de menționat că înainte să se dispună măsura preventivă a reținerii, persoanei vizate i se aduce la cunoștință că a dobândit calitatea de suspect în cauză, astfel, încă de la acel moment tot ce declară poate fi folosit împotriva acestuia. Suspectul poate refuza să dea declarație. Prezența unui avocat poate schimba situația juridică a suspectului care nu își cunoaște drepturile și cedează în fața presiunilor organelor de urmărire penală. Avocatul trebuie să fie prezent chiar din primele ore. Să se asigure că procedura este corectă iar drepturile clientului sunt respectate”, a spus Alexandru Turiga.
Potrivit legii, niciun suspect sau inculpat nu poate fi audiat înainte de a i se asigura posibilitatea de a discuta cu avocatul său. „Organele judiciare nu pot începe luarea declarației și apoi să spună „veți vorbi cu avocatul mai târziu”. Am avut un caz în care un client fusese deja întrebat „neoficial” câteva lucruri înainte de chemarea mea. Acele afirmații nu aveau nicio valoare, tocmai pentru că au fost făcute în afara cadrului legal și fără avocat. Din păcate, chiar și o astfel de discuție informală poate influența cursul anchetei. Recomandarea mea fermă este în sensul de a nu se oferi declarații, a nu se răspunde la întrebări și a nu se semna nimic înainte de a discuta cu avocatul, fiind cea mai sigură metodă prin care drepturile sunt protejate”, a afirmat avocatul.
Informare despre motivele reținerii
Legea obligă organele judiciare să comunice de îndată, într-un limbaj clar și accesibil, infracțiunea de care este suspectată persoana și motivele reținerii. Totuși, există cazuri în care oamenii legii folosesc formulări incomplete sau vagi, lucru care reprezintă un abuz.
„Persoanei reținute i se aduc la cunoştinţă, de îndată, în limba pe care o înţelege, infracţiunea de care este suspectat şi motivele reţinerii. Astfel, analizând voința legiuitorului informarea trebuie să fie imediată, într-un limbaj clar și accesibil. Nu trebuie folosită o formulare criptată sau plină de termeni juridici greu de înțeles. Dacă suspectului i se comunică doar „aveți probleme cu legea” sau „sunteți suspect într-o cauză”, nu i se oferă, în realitate, nicio explicație. Dreptul de a fi informat corect nu este un gest de politețe din partea organelor de urmărire penală. Este o obligație legală și o protecție fundamentală a libertății”, a precizat Alexandru Turiga.
Dreptul la tăcere
Dreptul la tăcere este fundamental și împiedică autoincriminarea, întrucât orice cuvânt rostit poate fi interpretat defavorabil, spune expertul.
„Dreptul la tăcere presupune că suspectul sau inculpatul nu este obligat să răspundă la nicio întrebare. Foarte mulți oameni se simt datori să explice, să justifice, crezând că astfel își ușurează situația. Au impresia că, dacă tac, „par suspecti”. În realitate, orice cuvânt poate fi interpretat în defavoarea celui care oferă declarația sau orice lămurire să nu conteze pentru organele de urmărire penală care și-au format deja o părere la care nu vor să renunțe. La momentul în care suspectul sau inculpatul este pregătit poate reveni să ofere o declarație în termeni clari ce să nu fie interpretată în defavoarea acestuia”, spune avocatul.
