Ironie a sorții, în guvernul condus de Miguel Diaz-Canel, după aprilie 2018, singura barbă istorică încă prezentă este cea a „comandantului” revoluției Ramiro Valdes, în vârstă de 87 de ani, unul din vicepreședinții executivului de la Havana.

În schimb, pe străzile capitalei cubaneze, purtatul bărbii este acum mai degrabă o chestiune de stil.

„Mulți bărbați, în special tinerii, își lasă barba să crească, este tendința actuală în moda masculină”, este de părere David Gonzales, citat de AFP, un bărbier în vârstă de 31 de ani care deține o frizerie în centrul Havanei. „Unii o poartă lungă, dar majoritatea preferă barba tunsă scurt, din cauza căldurii”, spune Gonzales.

Pe celebra stradă Obispo din centrul istoric al capitalei, Franco Manso, 24 de ani, profită și el de un moment de calm în magazinul său de artizanat pentru a aduce, cu foarfeca, mici retușuri bărbii sale. „Am văut că îmi stă bine și, dacă tot a devenit la modă, mi-am lăsat barba”, a declarat Franco.

 Fidel: Cuba e pe barba mea

„Barba mea semnifică multe lucruri pentru Cuba”, mărturisea fostul lider cubanez Fidel Castro, la un post de televiziune american, la scurt timp după 1959, după răsturnarea regimului lui Fulgencio Batista și victoria revoluției cubaneze. „Când ne vom îndeplini promisiunile pentru o bună guvernare, îmi voi rade barba”, a adăugat Fidel. Dar „El lider maximo” și-a păstrat podoaba facială până la moartea sa, în 2016. Părintele revoluției a explicat ulterior că nu poartă barbă din alt motiv decât că bărbieritul zilnic i-ar lua mult timp, preferând să renunțe la acest gest cotidian pentru a „se dedica poporului”. Ba Fidel a calculat că renunțarea la timpul acordat bărbieritului i-ar aduce în câștig zece zile pe an în favoarea punerii în practică a ideilor revoluției.

CIA și operațiunea „Barba”

Dar s-a dovedit că simbolul bărbii lui Fidel Castro era atât de puternic în mentalul cubanezilor încât americanii au încercat să-i afecteze imaginea liderului de la Havana. Un Castro fără barbă ar fi căzut în ridicol, a estimat CIA care, la începutul anului 1960, a plănuit o operațiune în acest sens, denumită chiar operațiunea „Barba”.

Ideea, evocată în arhivele declasificate ale CIA, era ca agenții americani să profite de deplasările liderului cubanez în străinătate și să strecoare în încălțările lui „comandante” un produs chimic puternic depilator, în timp ce Castro și delagația sa erau cazați la hotel. Americanii au testat în acest sens produse chimice pe animale dar proiectul a fost abandonat.

De altfel, CIA a suferit eșecuri pe bandă rulantă în încercarea de a-l elimina pe Fidel. Ulterior, de-a lungul anilor, simbolistica „bărbii revo luționare” s-a atenuat, chiar dacă tinerii cubanezi se confruntă pe străzi cu numeroase imagini ale lui Fidel Castro, Ernesto „Che” Guevara și Camilo Cienfuegos, ca să-i enumerăm pe trei cei mai celebri bărboși ai revoluției cubaneze”. Pentru Alain Gil, 23 de ani, angajat la Institutul cubanez de cinematografie, purtatul bărbii nu mai are legătură cu anii revoluției ci este o aliniere la moda interna țională. În plus, spune el, „prietenei mele îi plac bărbații cu barbă, ea spune că sunt mai sexy așa”.

Perversa de la Gillette

În primele decenii post-revoluționare, a purta barbă ținea nu numai de avânt revoluționar, ci și de rațiuni pragmatice, din păcate pentru cubanezi. Motivul era unul jenant și deloc glorios: lamele de ras ajunseseră, după iureșul revoluției, practic de negăsit. Înainte de 1959, cubanezii foloseau lame de ras Gillette, fabricate de imperialiștii americani. Dar începând cu embargoul impus insulei comuniste din 1962, „totul s-a complicat”, precizează eufemistic jurnalistul și scriitorul Manuel Somoza (74 de ani), care a relatat acei ani de neajunsuri în cartea sa „Cronica desde las entrañas”. „Portul bărbii s-a extins, nu numai că acesta avea o conotație patriotică sau anecdotică, dar mai ales din rațiuni practice, pentru că lamele de ras care au început să fi aduse în Cuba erau de o calitate atât de proastă încât a te bărbieri era un coșmar”, a explicat Manuel Somoza.

Lame de ras „Vom învinge” și „Patria sau moartea”

Evident, odată cu victoria revoluției au dispărut și cremele de ras și loțiunile după ras. Cubanezii au început să utilizeze săpunul pe post de cremă de ras. Numai că și săpunul era de proastă calitate. Ca și lamele de ras. În plus, ambele produse erau pe cartelă, așa numitele „libreta”. Așa că, pentru a-i înlocui pe „imperialiștii de la Gillette”, guvernul cubanez a ales să fabrice în Cehoslovacia o marcă de lame de ras „patriotice”: „Venceremos” (vom învinge), urmată de „Patria o Muerte” (patria sau moartea), două sloganuri apreciate ca perfect revoluționare. Dar aliatul URSS nu a stat nici el cu mâinile-n sân și a trimis lame de ras Sputnik, urmate de Neva. Atât de proaste, în comparație cu Gillette, încât cubanezii le-au poreclit „lame bărbătești”, încât maltratau pielea obrazului în ultimul hal. Școlile le-au apreciat pentru că elevii își ascuțeau creioanele cu ele, ascuțitorile fiind și ele un produs de negăsit.

 

URSS, rasă în final

Pentru a-și ajuta apropiații rămași în țară, cubanezii aflați în străinătate trimiteau scrisori în care erau ascunse „una, două, trei, maximum patru lame de ras Gillette”, povestește Manuel Somoza. „Când le primeam, era sărbătoare”, își amintește el.

După căderea blocului sovietic, în 1990, Cuba s-a prăbușit și ea într-o puternică criză economică. Evident, accesul la lame de ras s-a complicat și mai mult, până în 1993, când folosirea dolarului a fost autorizată.

În magazinele în care se putea cumpăra cu dolari, aparatele de ras moderne și-au făcut apariția, dar la un preț de neatins pentru cubanezul de rând. „Barba pe care o poartă tinerii de acum nu are legătură cu cea pe care o purtam noi în acei ani”, spune Manuel Somoza. „Motivele sunt diferite, acum tinerii sunt conectați la tendințele modei din întreaga lume”. Chiar dacă majoritatea lor sunt confruntați cu aceleași probleme economice ca în trecut și nu pot săși permită decât aparate de ras ieftine, și nu modele de ultimă generație care costă de la 20 de dolari în sus.

Te-ar putea interesa și: