Catedralele Maramuresului

Arhiva
31 august 2007, 03:00

Faima bisericilor din lemn a facut inconjurul lumii. Opt dintre ele au trecut, incepand cu anul 1999, in patrimoniul UNESCO.

In preajma bisericilor maramuresene, unele construite in urma cu 600 de ani, altele in urma cu 300, este o liniste ireala. Probabil fiindca sunt toate inconjurate de morminte.

Crucile sunt tot din lemn, cu bratele acoperite cu sindrila sau, mai nou, cu tabla. Pare ca cei ramasi in viata au vrut sa se asigure ca nici ploaia si nici zapada nu le vor distruge inaintasilor semnul sfant de la capatai.

In biserica din centrul Ieudului, ca de altfel in toate lacasurile de cult din Maramures, la slujbe, femeile nu stau niciodata laolalta cu barbatii. La liturghie, ele asista din pronaos, iar ei, impreuna cu copiii, din naos. Este o traditie veche, nimeni nu mai stie de cand, dar care se pastreaza si astazi cu sfintenie. „La liturghie, toata atentia trebuie concentrata la altar. Barbatii nu trebuie sa arunce ocheade femeilor si invers”, ne lamureste preotul greco-catolic Mircea Dobrican.

Idolul lui Mircea Badea. N-a mai văzut niciodată un om ca el

Schimbări pe piața imobiliară. Investițiile, reglementate printr-o lege nouă

Ne puteți urmări și pe Google News

Racoarea lemnului

E miez de zi, iar soarele arde naucitor. Dupa un „pelerinaj” pe la bisericile de lemn din Maramures, ultima oprire - Ieud. Gasim refugiu in Biserica din Ses, monument istoric care dateaza din 1718. E racoare si miroase usor a tamaie. Inauntru te simti ca intr-o catedrala. Inalta si supla, cu turla parca strapungand cerul, veche si impozanta, Biserica din Ses poarta povara si fala celor 300 de ani.

Ghid ne este parohul bisericii, preotul Mircea Dobrican. „Biserica aceasta este poate cel mai frumos lacas de cult al Maramuresului. Chiar daca nu a fost niciodata pictata in interior, aici este adapostita o impresionanta colectie de icoane pe sticla, realizate in centre cunoscute ale pictorilor de icoane din partile nordice ale Transilvaniei.”

Nici urma de fier

Ne recomanda apoi sa vizitam si biserica din deal, cunoscuta drept cel mai vechi lacas de cult din lemn construit la noi in tara (1364). Ca sa ajungem la ea a trebuit sa trecem un rau, apoi sa urcam panta lina a dealului. Batrana de secole, bisericuta a rasarit semeata dintre mormintele napadite de buruieni. O bijuterie din lemn de stejar. Nici urma de cui, nici urma de tabla. Doar lemn cu imbinari perfecte si arcade frumos conturate.

Vreme indelungata s-a crezut ca actuala biserica are un edificiu vechi de mai bine de 600 de ani, dar acum se cunoaste faptul ca tatarii au incendiat biserica initiala in secolul al XVII-lea. Ea a fost reconstruita ulterior, aici fiind gasit in primele decenii ale secolului al XX-lea „Codicele de la Ieud” (1390), cel mai vechi manuscris in limba romana descoperit pana in prezent.

Biserica este reprezentativa pentru constructiile maramuresene. Are un soclu de piatra, un acoperis in doua ape si pereti construiti din grinzi groase de brad. In 1999, biserica a fost inclusa pe lista monumentelor cu valoare de patrimoniu cultural mondial.

„In contextul bisericilor de lemn, Biserica Ieud-Deal se face remarcata prin spatiul interior in mod minutios elaborat. Scara de acces in turn, monoxila (taiata dintr-o singura bucata de lemn) contribuie la configurarea unui ansamblu autentic, arhaic si rafinat in acelasi timp”, se arata in justificarea inscrierii.

LEGENDA

Incendiu stins cu lapte

Oamenii din Ieud vorbesc si astazi despre incendiul care a avut loc, la inceputul anilor ‘70, la Biserica din Deal (foto) si care ar fi fost stins, spun ei, „ca prin minune”.

Ei isi amintesc ca, intr-o noapte, s-a abatut peste sat o ploaie torentiala, cu tunete si fulgere. La un moment dat, din cauza unui fulger, turnul bisericutei din deal a luat foc. Satenii au sarit cu galetile cu apa sa stinga valvataia care le ameninta lacasul de cult. Efortul lor parea zadarnic - focul nu voia nicicum sa se lase biruit.

Atunci, o femeie din sat a spus ca stie din batrani cum ca „focul de fulger nu se stinge decat cu lapte”. Satenii au fugit la casele lor si au adus fiecare laptele pe care il aveau in gospodarie. Se spune ca aceasta a fost solutia salvatoare pentru bisericuta din lemn, care e si azi in picioare.

PLEDOARIE

Ducu Bertzi: „Ne reprezinta ca natie”

Artistul Ducu Bertzi, originar din Sighet, urmareste cu interes campania „Cele 7 minuni ale Romaniei” si sustine cauza bisericilor de lemn din Maramures: „Ne reprezinta ca natie, in primul rand. Sunt niste constructii uluitoare, facute cu mijloace extreme de simple. In al doilea rand, acea turla care sparge cerul cred ca exprima spiritul nostru maramuresean, gata sa sparga tiparele, sa treaca dincolo de bariere”.

Crede insa ca ar trebui mult mai bine valorificate: „Ma bucur cand prietenii ma suna si imi spun ca, in sfarsit, au apucat sa viziteze Maramuresul. Noi suntem langa niste minuni si nu le recunoastem valoarea. Imi aduc aminte ca eram copil, eram elev si in vremea aceea veneau in Maramures foarte multi straini. Asa se face ca, datorita valului mare de turisti, a ajuns sa fie cunoscut Cimitirul Vesel de la Sapanta. Trebuie sa vina altii sa-ti atraga atentia. Asa si cu bisericile de lemn”.

ARGUMENTE

„O chintesenta a locului” Etnograful Mihai Dancus, directorul Muzeului Maramuresului din Sighetu Marmatiei, crede ca bisericile de lemn s-au nascut din dorinta de monumental a celor de aici: „Atat mai avem: ici-colo cate o biserica. Exista o permanenta dorinta de distrugere. Din tendinta de a renunta la vechi si de a se prelua noul, a disparut o lume, un univers. Au ramas doar bisericile si portile din lemn. Ca niste insule care tocmai de aceea sunt cautate. Intra deja in contradictie cu restul si sunt puse astfel si mai mult in valoare. Fiindca sunt o chintesenta a omului si a locului”.

„Explozia” de biserici cu turle inalte s-a produs in a doua jumatate a secolului al XVIII-lea si trebuie legata de inceputurile bisericii greco-catolice. „Cele din Maramures au o caracteristica particulara: au poala dubla si turnul foarte inalt si cred ca sunt sub influenta goticului occidental”, completeaza etnograful maramuresean.

FISA TEHNICA

Turla care se poate inclina la 30 de grade

Dimensiuni. Biserica din Surdesti este cea mai inalta dintre vechile biserici de lemn din toata Europa. Turla masoara 54 de metri, iar inaltimea totala a monumentului este de 72 de metri.

Unicitate. Imbina stilul gotic cu traditionala constructie din lemn. Se deosebeste printr-o tehnica aparte a constructiei, care permite o foarte mare elasticitate. Turla bisericii de la Surdesti, desi nu prezinta niciun fel de legatura metalica in structura lui, se poate inclina pana la 30 de grade pe timp de furtuna.

Valoare. Opt biserici de lemn din Maramures au fost incluse, in 1999, in patrimoniul Unesco. Toate sunt inguste si inalte, cu turle suple si lungi la capatul vestic al cladirii. Se remarca prin tehnica imbinarilor din lemn si a realizarii invelitorilor din sindrila, prin motivele ornamentale simbolizand elemente de natura vegetala, animala si geometrica realizate prin crestare.

Notorietate. Bisericile de lemn din Maramures, alaturi de Cimitirul Vesel de la Sapanta, sunt precizate in toate ghidurile turistice din lume atunci cand vine vorba despre Romania. Replici ale lor, realizate de mesteri populari contemporani, sunt expuse la Geneva, la Paris sau la Washington.

Potential. Anual, cateva zeci de mii de turisti romani si straini le calca pragul. Nu sunt insa foarte bine marcate prin indicatoare si sunt mai tot timpul incuiate in extrasezon turistic.

Cazare si masa. In toate localitatile exista pensiuni care ofera atat cazare, cat si masa. Pretul: in jur de 25 de euro pensiune completa.

Semnal GSM. Deficitar. Nu toate localitatile au acoperire buna in retelele de telefonie mobila.

VOX POPULI

„Iti inspira liniste sufleteasca”

Gavrila Berau, Ieud: „In fiecare an, de Sarbatori, dar mai ales vara, vin foarte multi turisti la noi in comuna ca sa viziteze cele doua biserici. Sunt o mandrie pentru noi”.

Danny Beer, Australia: „Am aflat in Serbia despre bisericile de lemn din Maramures. Apoi, le-am gasit mentionate in toate ghidurile turistice despre Romania. Mi-e greu sa inteleg cum au putut aceste constructii din lemn sa reziste atatea secole. Sunt de-a dreptul impresionat de ceea ce am vazut”.

Cristina Avram, Bucuresti: „Sunt pentru a doua oara in Maramuresul istoric. Data trecuta am vizitat Cimitirul Vesel si Valea Vaserului. Acum facem un tur al bisericilor din lemn. Sunt frumoase si iti inspira o liniste sufleteasca pe care rar ai ocazia sa o dobandesti. Pacat ca nu sunt marcate mai vizibil”.