E imposibil sa scrii despre 11 septembrie, dar si despre orice altceva - cam asa ar suna mottoul invizibil al multor romane americane aparute dupa 2001.
Cu „Extrem de tare si incredibil de aproape” (Editura Humanitas), Jonathan Safran Foer reuseste sa rezolve acest paradox prin altul: scrie o carte despre 11 septembrie fara sa scrie o carte despre 11 septembrie, ci despre felul in care am avut noi acces la tragedia cea mai bine documentata vizual din istoria lumii. Asa se explica de ce, in mod surprinzator, nu e un roman politic, cu agenda, refulat sau mesianic. Sau de ce ar fi o crima sa te trezesti ca va fi ecranizat in regia lui Steven Spielberg.
Oskar Schell are 9 ani. E inventator, astrofizician, bijutier, fan Beatles si Stephen Hawking. Poate e autist, poate e supradotat. Stie tot felul de lucruri ciudate, ca de pilda ca „acum sunt mai multi oameni pe Pamant decat au fost vreodata. Adica, daca ar vrea cu totii sa-l joace pe Hamlet in acelasi timp, n-ar putea, pentru ca n-ar fi destule cranii!”.
Dupa ce si-a pierdut tatal la World Trade Center, e convins ca celulele din trupul acestuia se afla acum in plamanii milioanelor de oameni din New York. Si poate ca Oskar - pe care l-as lasa sa se joace cu tizii lui din lite-ratura, Oskar din „Toba de tinichea”, a lui Günter Grass, sau cel din „Oscar si tanti Roz”, a lui Eric-Emmanuel Schmitt, toti trei alcatuind un personaj continuu - nici macar nu e cea mai mare izbanda a romanului.
Povestea de dragoste a bunicilor e atat de fragila incat simti nevoia sa apuci altfel cartea cu degetele, ca s-o tii in echilibru. E o dragoste tranzitiva, construita pe o absenta impartasita, care incearca mereu sa nege, dar nu poate decat sa constate tragedia faptului ca „cel mai mult iubim fiintele de care ne e dor”. Foer are curajul sa scrie un roman patetic, in sensul cel mai pur al cuvantului, si norocul sa nu nimereasca in gropile sentimentalismului dulceag.
De fapt, nu e noroc; e vorba de talentul de a aseza tragicul in lumina care-i vine cel mai bine. Cum e posibil ca episodul Hiroshima - povestea tragica a fetei care asteapta sa moara langa un picior de pod - sa aiba un efect comic in context, asta veti afla numai citind cartea.