Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește-ne pe Google News
Ce ma frapeaza la romanele despre comunism scrise post-Cortina este ca sunt, intr-un anume sens, egalitare: opereaza cu tipologii si scurteaza de cap orice personaj care prinde putina carne.
In spiritul vremii, dar uite-asa se naste reteta: securistul bun, securistul rau, inginerul care vrea sa innoiasca sistemul dinauntru, tanarul cu aspiratii nobile care cer compromisuri pe masura.
Romanul de debut al Olgai Grushin (prima studenta rusoaica in Statele Unite dupa glasnost) a fost aplaudat fara rezerve de presa literara de limba engleza si foarte premiat, probabil in virtutea ideii de comunism exotic. „Viata din visele lui Suhanov” (Editura Leda) e insa un roman in care infloresc doua lucruri: frazele memorabile, perfecte, si cliseele de fond.
S-ar parea ca sezonul personajelor-abtibild, unidimensionale, nu s-a sfarsit inca, dar se poarta si praful metafizic aruncat in ochii cititorului. Iata povestea. Anatoli Suhanov a trecut de jumatatea vietii si e un rasfatat al regimului. Si-a petrecut viata rescriind articole de teoria artei in spiritul realitatii sovietice.
Este autorul unor lucrari importante, in care demonstreaza ca impresionismul si suprarealismul sunt curente aflate in slujba capitalismului. Intr-o buna zi insa, i se cere sa scrie un articol despre Dal’. Tavalugul a pornit: Suhanov e un om asaltat de trecutul lui, de un etern moment de compromis, cand a abandonat arta neconventionala.
Ca mic tratat de imbuibare a sufletului, romanul Olgai Grushin tine. Ca anatomie a esecului se opreste la nivelul pielii. Are un balans fantastic cu potential ratat (scena femeii cu trasaturi de Nefertiti imbracata in rochie de mireasa si urmarita de o haita de caini e puternica, dar complet izolata).
Suhanov e singurul personaj al romanului - celelalte sunt doar oglinzi ale lui, virtualitati -, dar n-are forta sa domine scena. Cu atat mai putin in final, cand ajunge intr-o biserica-abtibild si isi asuma rolul unui Rubliov-abtibild, intr-o explozie de culori ca in finalul filmului lui Tarkovski. Daca Olga Grushin face de fapt branding de tara, atunci a obtinut o minunata Rusie-abtibild, de lipit pe orice frigider capitalist cu sistem no frost.
Recomandările noastre
